Mi-a fost destul de dificil să aleg doar 10 carți din cele 96, câte am reușit să citesc anul trecut. Poate în 2022 voi reuși să ridic un pic miza și să depășesc lejer 100 de lecturi. O variantă ar fi să îmi iau un concediu prelungit, dedicat lecturii și scrisului, dar până atunci, încerc să mă mențin ancorată în realitate. 🙂
Cărțile despre care urmează să vă vorbesc nu sunt așezate într=o ordine a preferințelor, ci doar a rememorării lor. Deși faptul că prima care mi-a venit în minte, a fost cea a autoarei Oana David, deci e posibil să îmi fi lăsat o impresie ceva mai puternică decât restul. 😉
- Între două fronturi – Oana David
O poveste de dragoste intensă dar matură, desfășurată în perioada celui de-al doilea război mondial, cu preponderență între 1937-1948, ce ne aduce în plan povestea a două personaje principale – Lulli (Lucreția), soție-trofeu a demnitarului Barbu Leonida-Lăzărescu și Heinrich von Reinhardt, ofițer german, pilot de vânătoare, nepotul prin alianță al cuplului Lăzărescu.
Un roman extrem de bine documentat, cu o capacitate fantastică de a relata descriptiv contextul politic în care se scălda România, înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial, context în care iubirea dintre două personaje aflate în tabere aliate, ar fi părut posibilă doar în ochii celor care refuzau să ia în calcul faptul că Germania risca să fie înfrântă.
Este o carte pe care am savurat-o datorită capacității sale de a mă trece prin toate stările posibile, de la speranță la frustrare, de la dorință la abandon, de la iubire la obsesie. Îi mulțumesc Oanei pentru faptul că a împărtășit cu noi povestea dintre Lulli și Heinrich și o recomand cu drag oricărui cititor care a iubit cel puțin o dată în viață și încă trăiește cu sentimentul că nu “a fost să fie…”
Mai multe detalii despre această minunată carte regăsiți și pe blog:
- Castelul de sticla – Jeannette Walls
Prima dată am văzut filmul, recunosc și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să lecturez și cartea. Vi le recomand pe oricare dintre cele două, sunt ghidate după aceeași linie.
Romanul este autobiografic și ne prezintă povestea lui Jeannette și a familiei sale hippioate, care își crește cei patru copii într-un stil lipsit de reguli, implicare sau un minimum de confort, aceștia fiind nevoiți să se îngrijească și protejeze unul pe celălalt pentru a supraviețui. Aventurile pe care aceștia le trăiesc încercând să își găsească propriul drum în viață, sunt cu adevărat intense și captivante, în ciuda gustului amar pe care îl lasă.
Ajunsă la maturitate, Jeannette vede cu alți ochi propria copilărie și în ciuda faptului că nu există scuze suficiente sau alinare potrivită care să umple golurile provocate de toate traumele emoționale suferite, tocmai de acolo își poate extrage energia de care are nevoie ca să îi permită să ierte, să înțeleagă și să se accepte exact așa cum este.
O carte emoționantă, care îmbină uneori absurdul cu ironia și îmbracă dezamăgirea și tristețea într-o nevoie acută de a demonstra lumii întregi că uneori suntem mai mult decât ceea ce suntem lăsați uneori să credem despre propria persoană.
- Invatare. Memorii – Tara West
O altă carte biografică este cea a Tarei West. Povestea acesteia este în schimb mai dură, mult mai rigidă și limitată ca viziune. Învăluită în paranoia și în teama că societatea va experimenta curând zilele de pe urmă, familia West trăiește doar cu gândul de a deprinde tehnici de supraviețuire și de a se asigura că în mod constant are rezerve suficiente de hrană și armament.
Copiii sunt neșcolarizați, patriarhatul domnește peste familia West iar riscurile la care copiii sunt expuși alături de un tată care crede ca educația dură și abuzurile la care îi supune, îi pregătește pentru războiul care va urma și o mamă submisivă și absentă, nu pot pune decât bazele unei povești de viață intrigante și plină de încărcătură negativă.
Un roman pe care nu îl poți abandona deși sunt momente în care ți-ai dori. O poveste de viață incredibilă pe care nu poți face altceva decât să o apreciezi.
- Nicio picătură de băut – Mindy Mc Ginnis
Îmi plac foarte mult romanele distopice, care mai ancorate în realitate, care mai absurde, dar probabile în anumite contexte nefavorabile. De aceea, această poveste mi-a captat atenția destul de repede.
Într-o lume post-apocaliptică dar cu iz realist, în care întreaga planetă suferă de secetă și apa reprezintă principala monedă de schimb, relațiile umane sunt alterate și reduse la nevoia de supraviețuire.
Lynn împreună cu mama sa locuiesc în pădure, într-un loc retras, în apropierea unui heleșteu. Singure și izolate, cele două trăiesc sub constanta amenințare de a fi atacate și ucise fie de condițiile naturale vitrege, fie de haitele de coioți flămânzi sau de oamenii disperați aflați în căutarea apei.
Ce se poate întâmpla rău într-un asemenea context și cum își găsesc personajele principale puterea de a merge mai departe, păstrându-și totodată umanitatea reprezintă o premiză interesantă care să vă convingă să lecturați cartea dacă acest gen de roman face parte din preferințele voastre.
Am scris mai multe detalii despre această carte aici:
- Inima cedeaza ultima – Margaret Atwood
Că tot vorbeam de romane distopice, vă mai aduc încă unul în prim plan, acesta fiind puțin mai cunoscut decât cel prezentat anterior. Margaret Atwood e maestră la a îmbina elementele distopice cu suspansul, întorsăturile de situație cu drama și mereu reușește să creeze personaje intrigante și adesea inconsecvente în manifestări, capabile să te mențină alert.
După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să colcăie de bande de vandali, Charmaine și Stan au fost nevoiți să își părăsească casa și să se refugieze în mașină, trăind tot mai greu de pe-o zi pe alta.
Confruntându-se cu o propunere ciudată dar capabilă să le îmbunătățească calitativ viața, cei doi soți acceptă să facă parte din Proiectul Positron, un experiment care vizează crearea unei societăți izolate, cu reguli extrem de bine stabilite, unde violența și grijile cotidiene au fost eradicate.
Dar oare sunt pregătite cele două personaje de ce vor descoperi în spatele unei povești bine țesute, dar pline de capcane?
Recenzia cărții vă stă la dispoziție accesând acest link:
- Ultimul profet adevărat – Val Butnaru
O poveste de o sensibilitate și o introspecție aparte, presărată cu discuții filozofice intense despre credință, libertate și sacrificiu, o alegorie completă despre destinul uman, greu de abandonat până la final.
Personajul principal, Ozea, un profesor de istorie a cărui viziune despre viață este umbrită de o carte interzisă la vremea respectivă, pe care o descoperă întâmplător, respectiv „Așa grăit-a Zarathustra”, pornește într-o călătorie dureroasă și plină de obstacole încercând să elaboreze propria teorie profetică, dar riscând să își piardă sufletul pe parcurs împreună cu tot ce îi dădea sens vieții sale limitate.
Mutilat în urma unui accident, frustrat și neînțeles, incapabil să facă diferența între paralelele în care se afundă tot mai mult, Ozea selecteză din viață doar evenimente care îi sprijină teoria, indiferent de haosul pe care îl creează în jurul său.
O carte care vă va uimi prin claritatea cu care personajul își lansează ideile incerte și durerile sufletești, un roman pe care l-am primit în dar și care va rămâne mult timp în memoria mea.
Detalii despre această carte regăsiți pe blog:
- Pamânt american – Jeanine Cummins
Cartele, droguri, crime și o luptă pentru supraviețuire. Când viața Lydiei Perez este dată peste cap de o decizie neinspirată, aceasta împreună cu fiul său Luca în vârsta de 8 ani, este nevoită să își lase în urmă viața tihnită din Acapulco și să încerce să emigreze în America pentru a scăpa de amenințarea de a fi următoarea victimă pe lista lui Javier, liderul celui mai mare cartel de droguri din oraș.
Lipsită de resursele necesare cât și de ajutor pentru a scăpa din calea răzbunării, călătoria sa este devine din ce în ce mai periculoasă până în punctul în care singurul lucru care contează este supraviețuirea.
O poveste despre sacrificiul unei mame și despre puterea de care dai dovadă în momentele în care singurul lucru pe care îl mai ai de pierdut este propriul copil.
Intensă, aventuroasă, tragică dar plină de suspans, Pământ american este o carte pe care e păcat să o ratezi.
- Vanessa mea cea întunecată – Kate Elizabeth Russell
O carte căreia i-am amânat lecturarea o perioadă lungă de timp. De ce? Poate pentru că mă așteptam la un young adult banal dar în schimb, am regăsit între paginile acestui roman o poveste pe care am întâlnit-o mult prea des în viața reală. Una ce vizează relaționarea bolnavă și plină de manipulare dintre un adult aparent funcțional, cu drept de autoritate și o copilă aflată în prag de maturizare forțată.
Modul în care sunt descrise trăirile personajului principal sunt atât de bine ancorate în realitatea abuzivă emoțional și în jocul de putere atent conturat, încât lecturarea ei oferă o imagine extrem de amplă a mecanismelor psihologice din spatele deciziilor neinspirate pe care ceilalți nu le pot înțelege, dar le judecă.
O carte care ne poate ajuta să înțelegem că orice femeie poate deveni o victimă din dorința de a fi iubită și valorizată, cu atât mai mult o copilă nesigură pe sine și lipsită de repere.
- Cele trei fiice ale Evei – Elif Shafak
Un elogiu adus vieții, prieteniei și credinței în Dumnezeu, indiferent de forma prin care acesta își manifestă spiritualitatea, o poveste intrigantă despre modul în care experiențele copilăriei ne influențează deciziile adulte și ne modelează personalitatea în zeci de bucățele contradictorii.
Peri, o soție de origine turcă, în prezent casnică și mamă a trei copii, este jefuită în drum spre un dineu cu iz aristocrat, la care este așteptată de către soțul său și colaboratorii acestuia. Gestul brutal activează în Peri o forță de care nu se credea capabilă, o dorință puternică de revoltă, un dor înăbușit de cea care fusese în tinerețe, pe vremea când se hotărâse să ia viața în piept și să părăsească casa părintească și tradițiile restrictive, pentru a studia la Oxford.
Povestea personajului principal o găsiți schițată aici, cât să vă facă chef de lectură:
- Portocala sângerie – Harriet Tyce
Crime-thriller, combinație mai bună de atât nu se poate, din punctul meu de vedere. Dacă e asezonată cu dramă psihologică, suspans și întorsături de situație, deja vorbim de un deliciu destinat perioadelor în care caut refugiu de la oboseală și încărcătură negativă.
Alison Bailey este o avocată cu o carieră în plină ascensiune, care se bucură de susținerea și iubirea unui soț de profesie terapeut – Carl, împreună cu care are o fiică în vârstă de 6 ani – Matilda. Toate premizele par să întărească ideea ca Alison deține toate atuurile pentru o viață fericită, dar adevărul sumbru este altul. Alison are tendința de a exagera cu consumul de alcool, este prinsă între munca care îi ocupă tot timpul, familia unde se simte mai mult un musafir inutil și relația extraconjugală, intensă și adesea experimentată la nivel brutal, pe care o are cu Patrick, unul dintre colegii săi de muncă.
Dacă premiza nu sună tentant, poate vă conving detaliile suplimentare din recenzia de pe blog:
