Ultimul profet adevarat
Val Butnaru
Primit-am această carte în dar cu câteva săptămâni în urmă și am lăsat-o să mă aștepte cuminte pe un raft înțesat de cărți, să îi vină rândul. Titlul nu m-a ademenit spre lectură încă de la început, dar răsfoind-o m-am trezit prinsă între paginile ei ca într-un păienjeniș de gânduri lăptoase, care par să se clarifice cu fiecare rând parcurs.
Am descoperit o poveste de o sensibilitate și o introspecție aparte, presărată cu discuții filozofice intense despre credință, libertate și sacrificiu, o alegorie completă despre destinul uman.
Personajul principal, Ozea, un profesor de istorie a cărui viziune despre viață este umbrită de o carte interzisă la vremea respectivă, pe care o descoperă întâmplător, respectiv “Așa grăit-a Zarathustra”, pornește într-o călătorie dureroasă și plină de obstacole încercând să elaboreze propria teorie profetică, cea a Supraomului Infirm, menită să completeze și oarecum să combată ideile enunțate de Nietzsche legate de concepția Supraomului- personajul care și-a depășit condiția umanoidă, și-a abandonat vechii idoli și a renunțat la speranța în viața de apoi, aspirând spre puterea lăuntrică de a accepta și a-și asuma tot ceea ce i se întâmplă fără implicarea unei forțe supreme.
Mutilat în urma unui accident, frustrat și neînțeles, Ozea oscilează între dezvoltarea teoriei Supraomului Infirm – care își trage seva din puterea cu care își duce crucea, mândrindu-se cu deficințele și handicapul care îi îngreunează parcursul, respectiv viața profetică pentru care susține că este ales și Cartea Profetului Osea, descoperită în Vechiul Testament – unde Dumnezeu i-a poruncit lui Osea să se căsătorească cu o prostituată, cu care a avut doi copii, care au purtat la rândul lor stigmatul mamei, porunca repetându-se ulterior cu o a doua femeie de moravuri ușoare.
Incapabil să facă diferența între paralelele în care se afundă tot mai mult, Ozea atribuie noțiunii de prostituție din Vechiul Testament, elemente de preacurvie fizică, refuzând să accepte faptul că ideea prezentată viza în speță închinarea către alți zei.
În vâltoarea oarbă prin care alege să selecteze din viață doar evenimentele care îi sprijină teoria, își abandonează soția bolnavă de cancer mamar, se căsătorește printr-o manieră forțată cu o prostituată bolnavă de autism, care se dovedește a fi un personaj cu o istorie controversată, își pierde fiica care moare înecată și ulterior îi este amputat piciorul bolnav cu care se mândrise întreaga sa existență, toate încercările prin care trece determinându-l să descopere, mult prea târziu, ce este cu adevărat important în viață.
Adus în pragul nebuniei, drama lui interioară și traumele la care îi supune pe cei din jurul său în drumul spre propria acceptare de sine, îl înfățișează exact așa cum este în realitate, un învins, nu prin prisma atributelor fizice care i-au provocat suferință, ci prin maniera în care alege voluntar să-și mutileze existența spirituală.