Margaret Atwood – Inima cedează ultima
Editura: Libris
An apariție: București 2019
Titlu original: The heart goes last
Nr. Pagini: 496
Astăzi, duminică, jonglăm cu un alt roman distopic, palpitant, presărat cu multe întorsături de situație, capabil să te mențină prins în acțiunea sa până la final – Inima cedează ultima.
După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să colcăie de bande de vandali, Charmaine și Stan au fost nevoiți să își părăsească casa și să se refugieze în mașină, trăind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reușește să-l obțină lucrând ca barmaniță.
Confruntându-se cu o propunere ciudată dar capabilă să le îmbunătățească calitativ viața, cei doi soți acceptă să facă parte din Proiectul Positron, un experiment care vizează crearea unei societăți izolate, cu reguli extrem de bine stabilite, unde violența și grijile cotidiene au fost eradicate. Ideea de bază care stă la bunul mers al orașului Consilience este acceptarea programului prin care lunar, fiecare membru va oscila între casa alocată în oraș și serviciul repartizat în funcție de abilitățile dobândite și obligația de a face parte dintre deținuții încarcerați în penitenciarul orașului, în acest timp locuința fiind dată spre folosință altor membri ai comunității, denumiți Alternanți, care jonglează ca toți ceilalți cu cele două locații.
Abandonarea proiectului este interzisă iar limitarea libertății atrage după sine scenarii ascunse în care ulterior se descoperă implicarea participanților ca parte vătămată a traficului de organe sau experimente la nivel neuro-comportamental.
Lucrurile scapă complet de sub control în momentul în care cei doi soți ajung să dezvolte, fiecare, o pasiune pentru Alternanții cu care împart casa și cu care nu este permis să interacționezi.
Vor reuși Stan și Charmaine să demaște conspirația din spatele proiectului Positron? Relația lor va supraviețui după ce împrejurările îi vor determina să se întoarcă unul împotriva celuilalt? Oare o societate prosperă și cu membri fericiți are nevoie la bază de reguli stricte care să condamne individualismul și proprietatea personală?
O carte interesantă, cu un scenariu ușor distopic dar extrem de bine ancorat în realitate, scrisă într-un ritm alert, cu personaje ironic conturate, capabilă sa te mențină ancorat între filele poveștii chiar dacă finalul devine intuitiv.
Vă recomand o lectură antrenantă, ca orice carte a scriitoarei Margaret Atwood de altfel, pentru a evada din cotidian dar totodată pentru a trage un semnal de alarmă față de cât de ușor riscăm să ne cedăm libertatea pentru beneficii imediate și obținerea unui grad de confort mental.