Ayn Rand – Revolta lui Atlas – vol I – Noncontradicția

Spre rușinea mea, poate, nu auzisem de această autoare ruso-americană, împătimită a curentului filozofic Obiectivist care pune accent pe om ca ființă eroică, responsabilă de propria fericire și care are nevoie de un scop moral bine stabilit pentru a se bucura de rezultate satisfăcătoare și impactante. Acum am auzit, și pot să vă spun că primul volum din seria Revolta lui Atlas, chiar m-a manținut în priză.

Conceptual, am resimțit această carte ca o îmbinare de capitalism cu existențialism. O luptă a omului care își dorește să lase ceva practic în urma sa, ceva care să pună bazele unui concept social sau cultural revoluționar. Personajele principale – Dagny Taggart și Hank Rearden sunt aduse împreună datorită dorinței lor de a prospera dincolo de orice sacrificii și neajunsuri. Dagny este vice-președinta liniei ferate Taggart Transcontinental pe care încearcă să o salveze de la colaps și Hank este un industrialist care se zbate să lanseze pe piață conceptul de metal Rearden, o inovație tehnologică pe care ceilalți se chinuie să i-o omoare din fașă pentru a evita propriul lor declin.

Cei doi au în comun pasiunea cu care își înțeleg misiunea, devotamentul față de cauză și curajul cu care nu ascund lumii faptul că dorința lor de a reuși nu are la bază binele universal, ci nevoia de a da sens unor idei revoluționare.

Când Dagny identifică potențialul unei asocieri cu Hank, colaborare care generează un val de revolte industriale care îi aduc pe cei doi în situația de a pierde totul, rămâne doar convingerea lor că viziunea progresistă trebuie să capete formă indiferent cine sau ce li se opune. Ceilalți pot nega sensul pentru că nu înțeleg sau nu îi avantajează, dar asta e problema lor, nu a noastră.

Este imposibil să nu îți placă siguranța de sine cu care cei doi clădesc în jurul lor o lume progresistă pe care prea puțini sunt în stare să o înțeleagă sau aprecieze și cum nicio barieră familială, materială, juridică sau morală nu le poate sta în cale.

Iubirea dintre cei doi este tranșantă, intensă, obsesivă. Este iubirea acaparatoare dintre doi oameni practici, extrem de ancorați în realitatea fizică a lucrurilor. Este o relație lipsită de menajamente sau promisiuni, e doar o nevoie constantă și o competiție surdă între doi oameni care au nevoie reciproc de celălalt, nu pentru a găsi confirmare, ci pentru a împărtăsi cu celălalt viziunea comună.

A fost o carte care m-a ținut activă și pe care am apreciat-o prin modalitatea de construcție nu doar a intrigii cât și a personajelor. Aștept să parcurg și volumul 2 și revin cu detalii.