Editura Corint Books

An apariție – București, 2020

Nr. pagini – 396

Luna aceasta m-a aventurat și am citit o poveste – Sora vitregă, scrisă de Jennifer Donnelly (despre ea puteți regăsi aici impresii – https://dananichitelea.ro/2022/05/07/jennifer-donnelly-sora-vitrega/) care mi-a plăcut foarte mult. Rar citesc povești, dar faptul că mi-a plăcut cartea menționată anterior, m-a determinat să mai încerc o dată.

Am ales de această dată – Casa de sare și amărăciuni, o carte pe care într-o vreme o vedeam des menționată pe grupurile de cititori.

Povestea aduce în prim plan, într-o manieră reinterpretată, basmul celor 12 prințese dansatoare, care fugeau noaptea din castelul ce le servea drept casă și dansau la baluri până dimineață, datorită pantofilor vrăjiți care le îndrumau pașii.

Scrisă într-un ritm lent și lipsită de replici savuroase, romanul ne prezintă povestea familiei Thaumas formată din ducele, mama vitregă și cele 8 fete rămase în viață din cele 12, câte erau inițial. Moartea ducesei și a celor patru fiice mai mari trezesc bănuieli uneia dintre prințese – Annaleigh, care își dorește să investigheze aceste 5 decese din familie, considerată în prezent blestemată.

După un start lent și plicticos, autoarea plusează cu o intrigă combinată cu elemente supranaturale – fantome, strigoi, demoni și alte ciudățenii, care își ascund adevărata formă și motivație, încercând să ademenească prințesele rămase, pe coridoare strălucitoare și prin săli elegante de bal.

Annaleigh este o prințesă curajoasă care își iubește extrem de mult surorile și vrea să le protejeze de ceea ce percepe ca fiind dubios și riscant. În afara acestor două calități, personajul este îmbibat de naivitate și nesiguranță, fiind extrem de ușor de manipulat de către celelalte personaje cu care interacționează.

Recunosc că mi-a fost greu să țin pasul cu intriga și trăirile personajelor deoarece le-au perceput ca fiind fade, superficiale și extrem de naive. Am sperat ca această carte să ofere o reinterpretare a unui basm într-o maniera isteață și ironică. În schimb am ajuns să o citesc pe diagonală, sperând să o finalizez mai repede.

Cred că pentru o vreme am să acord o mai mare importanță selecției unui roman de acest gen, pentru a mă scuti de o lectură nepotrivită.

Lasă un răspuns