Știți reuniunile de serviciu pe diferite tematici, desfășurate în alte locații decât spațiul de lucru și care au obiceiul de a se întinde și dincolo de orele de program?
Le știți, cum să nu.
Mulți dintre noi am participat la ele sau dacă nu, avem rude sau prieteni care au experimentat mirajul teambuildingului.
Băi, nu știu cum e la voi dar eu la fiecare eveniment de acest gen, am avut parte de cursuri, formări sau conferințe făcute pe bune, unele întinzându-se până la orele 18.00. Am vrut să specific, după-amiază dar e de la sine înțeles. Apoi, pauză o oră și reîntâlnire pentru cină.
Să-mi fie cu iertare dar o oră de repaos și din nou foială, pentru un introvertit care a învățat de mic să fie sociabil deși nu îi vine natural, e un chin fantastic. Ora aia e petrecută în liniște, în duș, în patul de hotel, ascuns în dulap pe întuneric, orice l-ar putea ajuta să facă rost de o fărâmă de energie pe care știe că urmează să o piardă în timpul cinei.
Poate părea greu de înțeles de ce astfel de evenimente nu prea pun accentul pe timpul tău liber și pe spațiul tău personal. Dacă ai fi la serviciu, la birou etc, la final de program ai avea posibilitatea să pleci acasă și să faci orice ai tu chef să faci. Să dormi, să ieși, să gătești, să vezi un film, să faci teme cu copilul (nu cred că vrei asta dar trebuie câteodată) sau să te uiți în gol până dimineață. Sau dacă ai dori un moment de respiro, ai putea sa te închizi în birou sau să părăsești clădirea pentru a bea o cafea în liniște în altă parte.
La evenimentele de serviciu acest lucru nu e posibil. Nu ai timpul tău liber și nici intimitate cine știe ce.
Este normal ca banii pe care firma îi investește în formarea sau evenimentul respectiv să își găsească utilizare și în coeziune. De fapt acesta e un motiv principal al acestor întâlniri. Adusul laolaltă a personajelor care mai devreme sau mai târziu vor fi nevoiți să interacționeze, fie fizic, fie online, pentru a duce la bun sfârșit proiecte și planuri care să aducă un beneficiu material firmei.
Teambuildingul este ocazia perfectă de a îți face noi cunoștințe printre omologi și a lega relații, mai mult sau mai puțin sub pălăria simpatiei și a lucrului în echipă. De asemenea, este și ocazia fantastică ca după jocuri de spargerea gheții, prezentări care ar fi putut fi un mail sau proiecte ce urmează să se desfășoare, să pleci de acolo cu sentimentul că faci parte dintr-o echipă și bineînțeles cu ceva mai multă treabă de făcut decât venisei.
Ceea ce e dificil adesea și greu de realizat inclusiv de cei care coordonează activitățile, este tocmai obținerea unui sentiment real de afinitate. Faptul în sine că ești pus împreună cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute și forțat nu doar să interacționezi ci și să generezi niște rezultate, reușește sa scoată pe mulți din starea de confort.
Pentru aceștia ideea în care nu au timpul lor liber este greu de digerat. Faptul că au la dispoziție o oră de libertate înainte de o nouă socializare forțată poate crește nivelul de stres la cote mari.
Dacă nu ar exista reguli nescrise în acest sens, toți aceștia ar lua porția de mâncare în cameră, o sticlă de vin și s-ar băga la o tură de Netflix. Sau o carte bună cum e cazul meu… 🙂
Așa că știu că pentru mulți asemenea, ideea de teambuilding nu e îmbrățișată cu entuziasm pentru că în spatele a tot ambalajul, este în fapt un proiect de lucru, întins pe o durată mare de timp, unde ești forțat să generezi idei alături de oameni parțial cunoscuți, în timp ce trebuie să te prefaci entuziasmat și implicat în tot ceea ce se întâmplă. Mai simplu ar fi un mail cu proiecte și termenele până când trebuiesc realizate decât să ne prefacem că ne bucurăm de ocazia revederii.
Photo credit Freepik