Sunt cărți care pur și simplu curg și cărți în care, deși cuvintele te poartă spre amintiri ramase de mult timp doar sub forma unor senzații incerte, tot nu resimți nevoia să le acorzi spațiu să se desfășoare.

Asta a fost prima mea senzație despre acest roman. Că dezgroapam trăiri dureroase de care nu mai am nevoie. Și totuși am făcut-o. M-am lăsat păcălită de autor și m-am trezit într-un roman puzzle, poveste labirint, din care nu am reușit să ies până la final.

Andrei e internat într-un sanatoriu, acuzat de o crimă despre care nu își aduce aminte. Ședințele de psihoterapie ne adâncesc în frânturi de amintiri, gânduri intruzive și relații destinate eșecului. Cu fiecare pas cu care crezi că te apropii de motivul din spatele crimei, ești deraiat către un alt traseu ce speri că o să îți ofere ceva mai multă claritate, dar de fapt te ghidează spre o dulce stare de confuzie.

Ce s-a întâmplat cu Sofia, victima cu care Andrei urma să se căsătorească?

Cât de mult au contribuit la dezvoltarea emoțională și mentală a personajului principal, iubirile anterioare?

Cine este fata cu tricoul galben care refuză să îl abandoneze pe Andrei în momentele sale cele mai sumbre, apărându-i în vis și în amintiri ce par să se destrame sub presiunea unei crime pe care nu își amintește să o fi săvârșit?

O relație de dragoste al cărui avânt naiv schimbă două destine, parcurgând haotic 18 ani de dramă, stimă scăzută de sine, minciună, dezamăgire, tumult și abandon. Andrei și Ira. Yin și Yang. Începutul unei pasiuni adolescentine și încrâncenarea unui secret ce trebuie dezlegat pentru a se salva reciproc de la o viață fadă.

O carte al cărui stil m-a cucerit prin maniera în care îmbină franchețea îmbrăcată în tente vulgare cu intensitatea descoperirii unui sentiment de reală intimitate, atât față de personaje și povestea lor, cât și față de tine însuți.

Lasă un răspuns