Înțeleg, n-ai somn. E ok. Poate nici eu, dar nicio relație ok de prietenie nu începe la ceas de disperare. Poate la 15 ani am fi putut sta la palavre pentru că atunci găsești lucruri în comun cu oricine, dar din păcate la 15 ani (ai mei) nu era facebook sau instagram unde să ne mințim reciproc. Aveam alte variante, o făceam față în față.
Tot mai multe mesaje se ițesc în toiul nopții. Glume, bancuri, întrebări retarde fără substrat care apar brutal din partea unor persoane necunoscute. Știu că am mai avut un articol care includea un top legat de cele mai tâmpite modalități de abordare online ale unei femei, dar acesta nu este despre genul acela de abordare. Ci despre unul ceva și mai penibil – cel în care își dorești, în singurătatea ta, să stai la povești cu cineva necunoscut, tu având undeva peste pragul de 35 de ani.
Să fi devenit lumea asta atât de seacă și individualistă încât să resimți nevoia de a aborda străini pe net pornind de la o postare care îți apare în cale sau de la o poză de profil care își atrage atenția?
De ce ești bou cu acte în regulă care consideră că ce ar avea de comunicat este de o importanță colosală? Chiar dacă telefoanele stau pe mute și cu majoritatea notificărilor oprite la ceas de seară, tot nu este ok să trimiți mesaje. Fie ele și poze funny sau linkuri către filmulețe amuzante. Decât dacă cei cărora le trimiți îți sunt prieteni și între voi este o înțelegere tacită în acest sens. Altfel, nu.
Am avut momente în care am vrut să mă fac înțeleasă, să explic cu bunăvoință de ce nu e ok așa. De ce nu îmi doresc să întrețin conversații interminabile cu persoane necunoscute în speranța că ne vom cunoaște mai bine și între noi se va lega o prietenie trainică. E simplu, nu mă interesează să îmi sporesc numărul de prieteni dincolo de nivelul de cunoștințe la care să poți apela pe subiecte strategice atunci când este cazul.
Ziua este prea scurtă pentru a aloca timp necunosuților care își doresc conexiune umană. Mult succes, prietene și scutește-mă! Nu vom deveni best friends care ne vom cunoaște culorile preferate și ne vom recomanda filme pe Netflix. Pentru asta există internetul și site-urile de specialitate. Iar dacă vreau să citesc o recomandare de carte, am atâtea grupuri faine la îndemânnă. Scrie o recenzie interesantă și promit să o citesc, dar nu trebuie să discutăm în particular despre ea, nu vom deveni frați de cruce dacă ne-au impresionat aceleași romane sau filme.
Timpul este prețios și ceilalți este normal să fie completarea noatră la nevoie, dar preferabil nu prima alegere. Pentru asta ar trebui să ne îndreptăm atenția către noi înșine, către activitățile noastre casnice după o zi de lipsă de acasă, către copii, parteneri, animale de companie, prieteni dragi cu care ținem legătura constant, hobbyuri și timp alocat îngrijirii fizice și odihnei.
Nu voi avea niciodată răbdare să conversez pe messenger cu cineva necunoscut mai multe de 2-3 replici indiferent care e tematica, nu de alta dar sigur în paralel se desfășoară o activitate care este mult mai interesantă și mai mult de atât… prezentă, actuală, cu impact asupra mea spre deosebire de dorința de a-mi extinde așa zisul cerc de prieteni.
Și încă ceva, dacă nu am băut sau mâncat împreună, plâns împreună, sau ajutat reciproc în momentele critice, dacă nu relaționam și fizic în mod constant și dacă nu avem prieteni în comun (nu doar în mediul on-line), nu îmi scrie sau trimite meme-uri sau poze cu flori, pupici sau naiba mai știe ce. Nu de alta, dar le șterg direct fără să le citesc.
Photo credit Freepik
Mă bucur că ai scris despre acest subiect.
Înainte până să se schimbe messengerul tot așa pățeam și eu primeam mesaje indiscrete și chiar porno de la cretini și bolnavi mintal…. Acum dacă mă deranjează vreunul îi dau direct ori block ori îl bag într-un unghi în care nu are cum să îmi facă rău…. Prefer viața mea să o țin privată și să nu dau explicații la nineni.