De ce devine normal să fii superficial într-o societate de consum?

Ce visai să devii când erai mic? Cât de motivante erau pentru tine poveștile în care totul se termina cu bine și la final întreaga comunitate găsește motiv de generozitate și sărbătoare?

Ei bine, e cazul să ne trezim la realitate. Copilăria noastră (și nu doar sub doctrina comunistă), nu ne-a încurajat în acest stil nici măcar prin basme sau pilde moralizatoare. Sună frumos să împarți din timpul și cunoștiințele tale, să oferi suport la nevoie sau să cultivi altruismul până la gradul de moralitate excesivă dar în realitate suntem o societate de consum, mânată de nevoia de a da din coate, de a ne găsi un loc potrivit, împărțiți între presiunea de a nu face față cerințelor și de a fi înlocuiți dacă devenim irelevanți.

Având pe fundal un rol în bătălia aceasta constantă de a supraviețui și a găsi căi prin care să ne ușurăm existența, nu vă așteptați să îi pese prea mult cuiva de sentimentele și nevoile celorlalți.

Ne plac procedurile clare, simple, ușor de bifat, fără prea mult efort. Orice anticipăm că urmează să ne scoată din ritm, ne frustrează și ne determină să fentăm sarcinile alocate. Nu putem oferi servicii de calitate care să îmbie la respect, calm, empatie, înțelegere față de client, sau cu deschidere spre dezvoltarea normală a copiilor, pentru că suntem prea sărăci, oprimați și plictisiți de joburile și viețile noastre lipsite de perspectivă.

De ce zic asta?

Vă dau un exemplu simplu – un cunoscut reîntors de puțin timp în țară după ce a locuit o perioadă lungă în străinătate, este surprins de faptul că într-un magazin la care a fost impreuna cu ai săi copii, a fost atenționat să se asigure că aceștia păstrează ordinea și disciplina și evită joaca printre rafturi sau manevrarea aleatorie a produselor expuse.

Părintele în cauză s-a simțit deranjat de această inflexibilitate fără a înțelege, de fapt, că persoana care i-a atras atenția lucrează pe un salariu minim și nu are niciun interes să își dea suplimentar de treabă rearanjând produsele la raft doar pentru a susține bucuria copilului. Și e de înțeles…

A fi comunicativ, zâmbitor și amabil cu clienții e un customer skill pe care îl înveți în timp, și pentru a fi motivat să faci acest lucru, ar trebui să ai ceva de câștigat.

Nu suntem politicoși doar pentru că așa e de bun simț, suntem diplomați și serviabili pentru că punem în balanță ce avem de câștigat sau de pierdut. Chiar dacă pornim la drum cu intenții bune, poate sub îndrumarea unei educații atente și empatice (din ce în ce mai rară pentru că nu se mai potrivește silului actual și nevoilor de a supraviețui într-o societate care încurajează competitivitatea), dacă în timp nu obținem avantaje de pe urma comportamentului nostru, ușor-ușor se anulează intențiile bune. Ne axăm din ce în ce mai mult pe propriul interes.

Când unuia îi merge bine sau are parte de experiențe în afara țării, unde nivelul de trai este diferit și conexiunile umane au la baza alte principii, se frustrează că cei din jur nu proiectează starea sa de spirit. Că nu sunt în același asentiment. Dar o nație frustrată care mereu și-a dorit mai mult fără să știe cum să obțină acest lucru rapid și cu minimum de efort, nu concepe astfel de manifestări binevoitoare.

Trăim în țara în care dacă ai o idee pe care îți dorești să o implementezi, toată lumea încearcă să te descurajeze, să te facă să renunți, să te ferească, chipurile, de eșec.

Cu o copilărie în care am fost fie abuzați, fie neglijați sau tratați cu indiferență, cu un sistem școlar plictisit și obosit de atâtea inadvertențe, cu joburi alese la nimereală presați de nevoia de a ne plăti facturile din ce în ce mai mari, cu cercuri de prieteni lipsiți de perspectivă ca și noi, nu așteptați sa ne pese de ceilalți decât minimul acceptabil încât să nu trecem de partea cealaltă a baricadei, cea a abuzului sau incompetenței crase.

Suntem societate de consum și adevărul este că ne-a scăzut sistematic calitatea umană și profesională. Nu prea avem ce da mai departe, n-avem ce mediu safe să creăm pentru generațiile viitoare când noi suntem nefericiți.

Nu cereți mai mult de la nația asta, nu se va schimba. Nici măcar legislația nu o va pedepsi pentru lipsa de implicare, umanitate sau stagnare, că e făcută de aceiași oameni demotivați ca și restul.

Photo credit Freepik