Din categoria intens dar disproporționat vine cu avânt acest thriller. L-am citit de pe telefon în momentele în care am avut câțiva timpi morți și eram mai mult în deplasare, de aceea și poza nepersonalizată de la acest articol.
De ce intens dar disproporționat? Pentru că povestea te prinde încă de la primele pagini dar finalul mi-a lăsat impresia că autorul nu mai avea răbdare și își dorea să îl finalizeze cât mai rapid.
Malcom și Harriet sunt un cuplu oarecum în vârstă care nu au reușit să aibă copii. Malcom a suferit un accident de muncă în urma căruia a rămas cu câteva sechele la nivel cerebral și cu accese de furie necontrolate în care instinctele sale primare ies la iveală fără prea multe menajamente. Harriet este o fostă asistentă medicală, neajutorată și fragilă, care nu face față cu brio stresului sau a situațiilor care nu respectă planul bine stabilit, motiv pentru care nu mai profesează. Viața celor doi este repetitivă și anostă… asta până când Malcom se hotărăște să îi ofere soției sale un motiv de bucurie – o fetiță dulce, blondă, de cinci anișori, pe care o răpește în plină zi dintr-o stațiune turistică.
Doi ani mai târziu, Malcom simte nevoia să mărească familia fericită și mai adaugă pe listă încă o fetiță de cinci anișori pe care o răpește în toiul nopții din propria casă.
Simțind că poate fi ultima sa șansă, Malcom își forțează norocul și vânează la scurt timp pentru a treia oară, doar că de această dată părinții victimei numărul 3 îl depistează în casa lor în toiul nopții și forțat de împrejurări, Malcom va săvârși o dublă crimă, sadică și sângeroasă.
Webley și Cody sunt doi polițiști ce au format cândva un cuplu și a căror relație este în prezent confuză. Alocarea lor pe aceste cazuri ce par a fi mâna aceluiași criminal, îi aduce într-o situație în care limita dintre personal și profesional este forțată.
Mi-a plăcut modul în care autorul creionează detaliile legate de răpiri, abuzul emoțional fin la care sunt supuse cele trei fetițe și maniera în care cuplul criminal își găsește justificare în ceea ce privește actele comise. Nu am agreat în schimb lipsa detaliilor legate de background-ul personajelor principale, care face cumva ca povestea să pară incompletă sau superficială și cel mai mult cred că m-a deranjat să văd că în ultimele 30-40 de pagini, ritmul a fost accelerat și am avut senzația că finalul va fi tras de păr. Cumva așa și a fost. Deși credibil oarecum, prea grăbit, nu am avut timp să îl savurez.
Povestea e scurtă – 253 de pagini, probabil de aceea a mers ca unsă de pe telefon. O recomand ca lectură ușoară pentru cei care apreciază crime-thriller-uri mai ales pentru părțile introspective ale fiecărui personaj.
Ne auzim curând cu următoarea lectură!