Cât de iritantă poate fi senzația că ești singurul de la o reuniune care nu are de fapt nicio intenție să fie prezent?
Cât de bine poți ascunde oboseala sau lipsa de interes fără a stârni reacții negative sau a atrage după sine întrebări stupide? Ce s-a întâmplat? Ce ai mai făcut? Ce planuri ai?… “Planul meu ar fi să găsesc o cale de a te lăsa vorbind singur până identific schema cu ieșirile de siguranță și semnalul de alarmă pe care mă bate teribil un gând să îl activez.”
Lucrăm zilnic mai mult de 12-14 ore, fie la serviciu, fie acasă, dar de cele mai multe ori ambele. Puținul timp rămas la îndemână nu prea face casă bună cu detașarea mentală și emoțională de la evenimentele cu încărcătură negativă ale zilei.
Și atunci apare adesea o nouă provocare – Cum să intri în starea necesară pentru a bifa evenimentele sociale la care îți este solicitată prezența sau la care ai zis cu dragă inimă că ai vrea să participi, dar într-un moment în care nu te aflai într-o stare de epuizare fizică și mentală?
Păi nu prea intri. Doar mimezi în decalaj, răspunzând sacadat, sau zâmbind pierdut, în timp ce îți calculezi nivelul de energie rămas.
E dificil să te detașezi de toate gândurile și senzațiile cu încărcătură negativă resimțite pentru a te bucura de prezența celorlalți, când nu te poți bucura nici de tine. Sau nu ai răbdare suficientă nici măcar cu cei de acasă deși își sunt personajele cele mai dragi. D-apoi, de unde să găsesști pentru restul?
Un nivel scăzut de energie echivalează cu un grad scăzut de răbdare și disponibilitate pentru povestirile celorlalți, pentru vizite, excursii, sharing informațional și emoțional, planuri și idei.
După o zi agitată avem nevoie de o perioadă de decantare. Unii o obținem prin timp petrecut în liniște sau somn, alții prin activități precum lectura, vizionatul de filme, jocuri pe calculator, o bere rece sau un pahar de vin. Orice ne ajută să ne punem gândurile în ordine și să ne liniștim. Abia după aceea putem vorbi de evenimente sociale sau chiar de timp de calitate petrecut cu familia.
Dar cum reacționăm când nu avem timp de echilibrare și cât de mult ne ajută aceste evenimente sociale la care mergem de multe ori din obligație, cu un ochi pe ceas, gândindu-ne că timpul pierdut putea fi alocat pentru altceva. Mai precis, pentru orice altceva. Mai ales când în grupul social apar personaje care sunt veșnic relaxate, care muncesc puțin spre deloc, care au parte de ajutor și susținere din partea rudelor și care la final de interacțiune, ca și aport informațional sau emoțional, ne aduc un beneficiu nul. Zero barat. Nada. Decât o stare de frustrare maximă.
La 20 de ani ai timp și răbdare de povestiri imature care își schimbă versiunea de la o întrevedere la alta, de petreceri gălăgioase care se prelungesc până dimineață sau de excese în ceea ce privește alcoolul sau tutunul.
La 35 plus, te uiți cu îngrijorare la ceas, calculând mental câte ore mai ai la dispoziție până îți sună alarma. Gândindu-te că ajuns acasă ai nevoie nu doar de un pat, ci de timp suficient pentru a duce la bun sfârșit un ritual stabilit – duș, pijamale, vizionat un episod sau citit înainte de culcare, un ceai sau poate un pahar de vin, pregătirea lucrurilor pe a doua zi, pe care nu vei mai avea ocazia să le faci cu cât povestirea pe care o asculți se prelungește.
Am fost în concediu. Am avut timp de toate, ba chiar am redescoperit activități plăcute pe care nu le-am mai pus în practică de foarte mult timp. M-am izolat de interacțiunile umane exterioare (cu excepția chelnerilor din hotelurile de vacanță, care e o interacțiune cu adevărat importantă și cu folos) și m-am focusat pe mine și ai mei și pe realizarea fără grabă a lucrurilor pe care le aveam în plan.
Pentru mine un burnout poate fi reglat prin izolare și liniște. Mă simt relaxată doar când nu mă interesază cât e ceasul pentru că nu am activități planificate și pot face ce am eu chef. Mă relaxez când nu e important dacă e zi sau noapte pentru că sunt extrem de rare aceste momente în care putem să delimităm timpul.
Acum nu mai sunt în concediu. Am necesitat o readaptare rapidă la situație și rezultatele nu sunt deocamdată favorabile. Pentru că au năvălit acum toate care au fost puse pe pauză două săptămâni, de pe toate planurile. Așa că, pentru anticociali sociabili contextual, ca mine, unul – două – trei evenimente sociale la care voi fi nevoită l aun moment dat să particip, vor fi exact bomboana de pe colivă. Exact motivul pentru care uneori mă sustrag și mă duc la baie deși nu am nevoie… pentru că acolo e liniște și poți închide ușa după tine. Preferabil…
photo credit Freepik