Vreau să menționez încă de la început – această carte nu e o lectură, e un conglomerat de 600 de pagini de întâmplări și fapte istorice derulate pe parcursul unui secol, începând cu anii 1900, în China chinuită de revoluții între Regimul Comunist și Rezistență, războiul din Manciuria, foametea, lagărele comuniste, disperarea și lupta pentru supraviețuire, presărate cu un tradiționalism extremist care dă o notă de culoare și mai sumbră întregului peisaj.

Povestea este reală și reprezintă mărturia autoarei, care pune cap la cap toate evenimentele pornind de la aventurile bunicii sale, forțată de împrejurări la vârsta de 15 ani să devină concubina unui important comandant militar – Xue Zhi-heng, într-o epocă în care femeile erau încă mutilate fizic pentru a se încadra unor standarde absurde.

Povestea trece lent prin toate etapele, fără a deveni obositoare sau deranjantă. Aflăm detalii importante despre sistemul social, politic și economic al Chinei de atunci prin prisma a trei femei – bunica, mama si autoarea care experimentează toate șocurile vremii.

Este fascinantă maniera în care sunt redate obiceiurile tradiționale și teama cu care constant o femeie era nevoită să trăiască, fiind considerată un bun de consum cu prea puține drepturi, drepturi pe care risca să și le piardă cu o viteză uluitoare dacă soțul deceda sau dacă cohorta de concubine preluau treptat controlul situației gospodărești.

Cele trei personaje experimentează tot ce se poate imagina. Abandon, foamete, abuz, încarcerare, teamă, frustrare, fie din partea familei, fie din partea regimului comunist care preia treptat controlul.

Cea care rupe cumva barierele impuse de sistem în a doua parte a vieții este mama autoarei, care ajunge după încercări mari, să poată susține conferințe studențești din ipostaza de cadru didactic. Autoarea îi continua munca încercând totodată să răzbune indirect un secol de nedreptăți.

O carte care merită lecturată pe îndelete, pentru paionații de acest subiect, care nu merge citită doar ca să fie bifată.

Lasă un răspuns