Am descoperit această carte cu vreo 3 ani în urmă, cred și am început să o lecturez în format pdf. Deși mi-a plăcut, pe la jumătate am abandonat-o. Săptămâna aceasta mi-am adus aminte de ea și de faptul că merita o șansă pe care nu i-am acordat-o până la capăt. Bun, deci acestea fiind spuse, avem așa –
Obi și Nikki – un cuplu tânăr, fără copii. Ea lucrează la un adăpost de câini, el lucrează cu persoane refugiate care caută azi. El nigerian, ea englezoaică. După mai multe sarcini pierdute și depresii peste care au fost nevoiți să treacă pentru a funcționa mai departe, cei doi se hotărăsc să adopte.
Eliajah, un micuț nigerian de 6 ani, caută cu disperare o soluție pentru a putea ajunge înapoi în brațele mamei, dar piedicile sunt prea mari pentru el, cu atât mai mult cu cât este plimbat prin sistemul de protecție la familii de plasament care îl neglijează și mama sa este internată în spitalul de boli psihice.
Povestea împletește realitatea actuală, cea în care Nikki și Obi încearcă să-i ofere lui Elijah mediul potrivit pentru o creștere sănătoasă și relatările mamei sub forma unor scrisori pe care băiatul este prea mic să le citească.
Crescut de o mamă rămasă văduvă într-un mod tragic și lipsit de sens și care dezvoltă ușor tulburări psihice grave, departe de rude care să ofere suport, primii ani din viață însumează pentru Elijah doar abuz fizic, emoțional și neglijare. Ademenită de un pastor șarlatan, mama este convinsă că micuțul Elijah este posedat de un demon, un vrăjitor, care aduce în viața celor apropiați doar moarte și ghinion.
Ani mai târziu, corpul băiatului poartă urmele abuzului fizic la care era supus constant în vederea falselor exorcizări. Iubirea bolnavă și abuzivă disociază uneori personalitatea micuțului în două, acesta fiind convins că în el sălășluiește răul.
Stabilitatea și siguranța pe care băiatul începe să o capete în familia adoptivă, după multe perioade de respingere resimțită în familiile de plasament în care era plimbat în mod constant, îl ajută să se deschidă emoțional și să își țină sub control pornirile auto-distructive. Dar ce se poate întâmpla când Nikki rămâne însărcinată?
O poveste frumos îmbinată și emoționantă despre destine pierdute, singurătate și urmele pe care le lasă abuzul în personalitatea noastră.
Nu vă spun cum decurge spre final acțiunea, menționez doar că romanul nu e cu happy-end. Poate mai degrabă aș putea spune că povestea se reglează cumva de la sine, oricât de cinic sună asta mai ales dacă ați citit deja cartea și știți finalul.
Mi-a plăcut mai mult când am lecturat-o prima dată, recunosc că zilele acestea sunt ceva mai insensibilă și povestea nu a rezonat cum mi-am imaginat eu că ar fi trebuit.