Acum câteva zile eram la antrenamentul de karate al fiică-mii. De acolo a pornit ideea de articol, deși ceea ce urmează să lecturați e un gând care mi-a dat târcoale probabil, de când am devenit mamă… asta fiind acum vreo 11 ani, dar asta e altă mâncare de pește.

Mi s-a părut mereu greoi de suportat imaginea unui adult pupând pe gură un bebeluș sau un copil. Libidinos și neingienic. Din punctul meu de vedere transmite un mesaj eronat și crează un cadru mult prea intim cu ușoară tentă sexuală, față de propriul copil. Imaginea este și mai disproporționată când vorbim de mama-fiu, tată-fiică.

Nu mi-e rușine în schimb nici de combinația clasică mamă-fată. Tocmai despre unul dintre aceste aspecte vreau să vă povestesc puțin.

Cum spuneam, revin. Karate, antrenament, fetiță 9 ani, mamă care s-a înscris în aceeași grupă pentru a fi mai aproape de fiica sa. Este singura în situația asta. Copila supraponderală, de unde se resimte nevoia ei constantă de a primi afirmare și suport din partea mamei, cel mai probabil având la bază o ușoară frustrare dată de discriminarea la care inconștient e supusă în colectiv.

Mama, oscilantă în comportament. Ba se lăsa îngrămădită și pupată zgomotos până la momentul în care simțeam că mi se face greață, ba o respingea, încercând să îi facă vânt la ceilalți copii, vădit plictisită ca copila (cu aspect de pre-adolescentă) să i se cațere în brațe și să o sărute în spatele urechii.

Nu-s o ființă conservatoare sau pudică și m-a ferit dumnezeu și de prea mult bun simț, dar consider că momentele tandre dintre părinți și copii trebuie să păstreze o limită a decenței în public. Și mai presus de asta, o limită a normalității. Râdem, glumim, ne îmbrățișăm, pupăm, gâdilăm până la sufocare dar păstrăm aceste momente intime pentru noi sau cei apropiați.

Panta e alunecoasă. Nu o dată mi-a fost dat să văd mame strângând între sâni cu patos băieți puberi sau rugându-i să le dea cu loțiune de plajă pe corp în timp ce defilau fără sutien cu o nonșalanță care transmitea un mesaj de genul sunt maică-sa, din mine provine, ne iubim, nu avem secrete. Bine, bine, poate secrete nu or fi, dar tendințe spre erecție, da. Sau fetițe în plină creștere și transformare fizică, îmbăiate de tați supra-protectori și tandri până la limita neclară a rolului pe care îl are de jucat.

Cum ar fi să știi că i-ai provocat o stare de excitare propiului copil deși săracul nu avea nicio intenție în acest sens, dar fiziologic i-a fost imposibil să se controleze?

Din aceeași categorie dar și mai deplasat împinsă la extremă, mi-a fost dat să văd situații de barbați adulți, ai căror mame trecute de a doua tinerețe își doreau să îi sărute zgomotos, mângâie ca o afecțiune pe care nu am mai putut să o manifeste față de propriul soț de ani de zile.

Un caz real și cunoscut în mod direct viza o mamă care își punea cea mai bună pijama la venirea băiatului în vizită (adult peste 30 de ani) și stătea tolănită în pat, privindu-l cum adoarme de oboseală după o zi lungă de muncă și un drum de 5 ore ca să o viziteze peste weekend.

Știu că copiii îs faini, drăgălași, miros frumos, sunt fragezi ca niște pâinici coapte și ne fac să ne proiectăm toate dorințele și aspirațiile în ei, astfel încât uneori viața noastră pare mai puțin fadă și solitară, dar ideal ar fi să nu sexualizăm relația cu ei. Sunt parte din noi, dar rolul lor nu este de a ne oferi afecțiune într-un mod dual care să acopere și lipsa atenției unui partener. Ne facem singuri rău și mai presus de asta, le facem lor un mare defavor, legându-i de fusta noastră protectoare și debusolându-i mental când vine vorba de relaționarea cu cei de vârsta lor.

Photo credit Freepik

Lasă un răspuns