– cum să fii un șef dat naibii, fără să-ți pierzi umanitatea-
Deși numele este identic cu cel al soției (foste, actuale, habar n-am) a lui Eminem, pot spune cu certitudine că din fericire, nu e vorba de aceeași persoană. Kim despre a cărei carte discutăm azi, și-a început cariera ca manager a unei clinici pediatrice în Kosovo și ulterior și-a folosit abilitățile în gestionarea unei fabrici de tăiere și șlefuire a diamantelor, în Moscova. De asemenea, Kim a fost CEO coach la Dropbox, Qualtrics, Twitter, membră a Consiliului Director în cadrul Apple University și înainte de asta, team leader Google al echipelor care se ocupau cu proiectele AdSense, YouTube și DoubleClick.
În ciuda CV-ului impresionat din care am dar citire mai sus, Kim are un stil foarte fain și uman de a împărtăși din concluziile la care a ajuns dupa ani de management. Jonglând cu stiluri diferite și abordări culturale variate, Kim pune bazele unui stil de management direct, axat pe relaționarea cu ceilalți dar pornind de la premiza de a alege întotdeauna abordarea sinceră, feedback concret, bazat pe acțiuni clare și urmat de propuneri de îmbunătățire.
Cartea e fain structurată și axată constant pe latura umană a celor cu care lucrăm, căci preocuparea numărul 1 a autoarei este de a identifica omul potrivit la locul potrivit și de a crea cadrul necesar ca acesta să își aducă aportul.
Una din laturile care mi-a plăcut viza partea în care indiferent de abordare și alternarea contextelor pentru a favoriza dezvoltarea, dacă rezultatele continuau să fie nesatisfăcătoare, accentul se punea pe întreruperea colaborării, cu suportul colegului de a-și identifica un alt job care să i se potrivească mai mult.
În România nu suntem familiarizați cu noțiunea de sinceritate radicală. O confundăm cu empatia exagerată sau cu agresivitatea destabilizatoare. Nu știm când și cum să recompensăm eforturile sau succesul cuiva la fel cum nu știm când să îl ajutăm să descopere unde și de ce greșește. De ce? Pentru că acest lucru atrage după sine efort suplimentar și un consum energetic pe care nu suntem dispuși să îl investim pentru a-i ajuta pe ceilalți și implicit pentru a ne ajuta pe sine.
O carte faină, utilă, accesibilă celor care lucrează în mod constant cu echipe mari de oameni, cu exemple reale, menite să accentueze atât tehnicile proactive puse în aplicare și rezultatele acestora, cât și greșelile pe care autoarea le-a comis de-a lungul timpului și în urma cărora a acumulat experiența necesară.