Bestseller New York Times. Nu zic nu, l-aș vedea ecranizat cu ușurință pe Netflix, doar că pe mine nu prea m-a convins. Este primul roman citit de la această scriitoare așa că nu exclud posibilitatea ca celelalte să mi se pară mai interesante, dar până atunci o să vă spun de ce i-aș da un scor de 2/5 acestuia.
Romanul începe haotic, am avut senzația că autoarea se comportă ca și cum deschisesem volumul 2 din această poveste și ar fi trebuit să intru direct în pâine, mai precis în descrierea marelui eveniment anual ținut la una din casele de vacanță a familiei Loman – cea mai bogată și întreprinzătoare familie din ținut, unde sunt aruncate în scenă mai multe personaje neinteresante, văzute prin prisma naratoarei – tânăra Avery Greer.
Avery este o localnică orfană și săracă care de mai bine de 10 ani a fost primită în sânul familiei Loman, care i-a oferit rolul de administrator al proprietăților de vacanță pe care aceasta le întreține și le închiriază turiștilor.
Prietenia cu Sadie, fiica familiei Loman și fluctuanta pasiune pentru Parker, fratele acesteia nu par să aibă baze reale în afara sferei recunoștiinței de a fi luată în considerare, chiar și la modul tolerat.
Sadie este o nonconformistă care are nevoie de susținerea și devotamentul unei fete simple precum Avery, iar Parker reprezintă tipologia din juan-ului de mahala, arogant și impulsiv, care scapă întotdeauna basma curată. Rivalitatea dibtre cei doi este subtilă și are la bază o iubire imparțială din partea unor părinți distanți și cu aere de superioritate.
Până aici sună a telenovelă argentiniană, așa că autoarea introduce în scenă un detaliu care perturbă atmosfera. În noaptea petrecerii Sadie este găsită moartă și toate indiciile duc spre sinucidere. Ancheta desfășurată superficial ascunde secrete aparent nebănuite și la un an după acest tragic eveniment, vina planând asupra lui Avery sau a fratelui – Parker.
Cine avea interesul să mușamalizeze o crimă? Ce rol are Avery în această poveste și de ce a fost acceptată în familia Loman încă de la început?
O carte despre care dacă vă mai povestesc mult, vă stric orice plăcere de a o citi… nu de alta dar și așa m-am ghidat după impresia rămasă la final de lectură, deoarece chiar mi-am dorit să închei acest capitol, să scriu despre ea și să îi găsesc un loc în bibliotecă, să evit să o mai văd cum zace pe noptieră ca o promisiune încălcată.
E a doua carte pe acest an, așa că am tot timpul să redresez situația.
V-am pupat și spor la citit!