Aparent Jonas Karlsson este la bază un actor suedez. Recunosc, nu știam, dar cumva asta explică câteva lucruri despre stilul și povestea pe care el a publicat-o și despre care am intenția să vă spun eu câteva cuvinte.
Camera e un roman scurt, cu subiect în stilul Kafka, cu personaje acid creionate și scris fără menajamente.
Bjorn este un funcționar nevoit să își schimbe jobul din cauze neînțelese de el și ajunge să lucreze la o instituție denumită generic Autoritatea unde visele sale de a-și arăta capacitățile intelectuale nemaivăzute și de a deveni ulterior șef sunt spulberate rapid.
Colectivul nu îl simpatizează deloc, sarcinile trasate sunt simple și repetitive, stilul său rigid, tipicar, obsesiv compulsiv îi îngreunează orice încercare de a-și atinge scopul.
Lucrurile se complică și mai mult când Bjorn susține cu tărie existența unei camere pe care nimeni altcineva nu o poate vedea. Comportamentul său dubios atrage după sine sancțiuni și obligativitatea de a consulta un specialist. Lucrurile nu devin mai clare, ci dimpotrivă escaladează, mai ales când activitatea de serviciu începe să-și îmbunătățească calitatea după ce Bjorn își petrece timpul lucrând în camera secretă.
Mi-a plăcut per total, deși a fost o lectură scurtă. Mai mult de atât nici nu cred că avea sens. Cel mai mult m-a atras modul în care autorul a zugrăvit personajele secundare prin ochii nerealiști ai celui care se vede perfect și justificat în acțiunile sale.
Dacă ar fi fost să schimb ceva, probabil ar fi finalul deschis, după cum mă așteptam, dar abrupt în apariție.
În rest, e ok, pentru o lectură rapidă înainte de culcare. 😉