O carte care aduce în atenție Holocaustul, dar nu cel axat pe identificarea vinovaților sau pe blocajul ce survine unor traume fizice și emoționale atât de mari. Dimpotrivă, în ciuda subiectului experiențelor din lagărele de concentrare, regăsim ceva nou – puterea și speranța că orice se poate depăși, dacă îi înțelegem sensul.
Poate era mai potrivit să încep cu un citat din Nietzsche – cel care are un De ce pentru care să trăiască va suporta orice Cum.
Mi-a plăcut faptul că relatările din lagărele de concentrare prin care autorul a trecut, nu au fost încărcate de ură sau disperare. Pentru că în ciuda dezumanizării crâncene la care a fost supus și ale cărei efecte a fost nevoit să le suporte, Frankl și-a găsit liniștea și pacea interioară.
Suferința în sine e lipsită de sens. Sensul i-l acordăm noi prin prin felul în care răspundem la ea.
După anexarea Austriei la Germania în 1938, Frankl cocheta cu emigrarea în SUA, dar această decizie l-ar fi forțat să lase în urmă părinții și prietenii, intuind cu bună știință faptul că aceștia vor sfârși în lagăre de concentrare unde cel mai probabil își vor găsi sfârșitul. Hotărârea de a rămâne în ciuda riscului la care se expune este una asumată din punct de vedere emoțional.
Intrarea in Auschwitz îl deposedă de orice drept și calitate umană. Lipsit de perspectivă, speranță, fără să stie dacă soția și părinții săi trăiesc, Frankl se agață cu disperare de ultimul său manuscris nepublicat, un studiu științific, munca întregii sale vieți. Răspunsul vine promt și disprețuitor: “Căcat…”. Batjocorit și umilit, redus la o bucată de carne fără creier și sentimente, Frankl învață cu fiecare lună de abuz că cei care supraviețuiesc lagărelor de concentrare sunt cei care au un scop clar fixat, de la care se încarcă energetic.
O motivație superficial aleasă te poate ajuta să supraviețuiești traumei dar te poate doborâ la pământ când revenit la realitate, descoperi că motivul invocat nu mai există. Perioadele incredibil de grele îl determină să se refugieze în a găsi soluții atât pentru echilibrarea mentală proprie dar și pentru a-i ajuta pe ceilalți.
La eliberarea din lagăr, Frankl rescrie studiul pierdut, de data aceasta dintr-o perspectivă mult îmbunătățită, axându-se pe Logoterapie ca și manieră de recuperare a pacienților suferinzi emoțional sau blocați în trecut.
Fie că ne vorbește de experimentarea vidului existențial, de optimismul tragic cu care fiecare dintre noi este înzestrat, de covingeri adânc înrădăcinate, raționalizări împinse la limită sau intenții paradoxale, Frankl punctează foarte bine argumentat cele trei aspecte pe care trebuie să le avem în vedere când căutăm sensul din spatele acțiunilor noastre – Sensul Vieții, Sensul Iubirii și Sensul Suferinței.
O carte revigorantă și puternică din care putem extrage oricând repere care să ne ghideze în momentele dificile.
Se poate găsi pe platforma Bookster și in librării.
