Da, am ajuns și în acest punct. Am experimentat o perioadă mai ciudată, plină de peripeții și schimbări de situație, care mi-au dat de gândit. Așa că la doar 37 de ani, mă încumet să vin cu sfaturi. Nesolicitate, ce e drept, dar asta e altă poveste. Sau să le zic mai degrabă concluzii? Deși e posibil ca o mare parte dintre ele să nu fie definitorii. Evident, nu mă hazardez să cred că le-am văzut și trăit pe toate, dar tot pot să afirm cu tărie următoarele
-În realitate ești pe cont propriu. Singura persoană pe care ar trebui să te poți baza cu adevărat ești tu. Ești singura care înțelege cel mai bine dedesubturile unei probleme și singura care trăiește la intensitate maximă ceea ce i se întâmplă. De asemenea, deciziile pe care le iei te vor afecta în primul rând pe tine și abia apoi pe ceilalți, așa că asigură-te că TE iei în calcul. Nu de alta, dar niciodată nu vei fi cu adevărat pe primul loc pentru altcineva, oricât de mult ți-ai dori să crezi asta.
-Asigură-ți un venit stabil, fii independentă financiar. E fain să ai cu cine împărți cheltuielile casei sau cu cine să pui bani la comun pentru un concediu, dar mereu trebuie să te gândești că dacă se întâmplă ceva neprevăzut și vei fi nevoită să supraviețuiești, e bine să ai un punct de plecare.
-Prieteniile sunt contextuale. Nu investi mai mult decât trebuie în relații pe care le poți pierde la primele semne de disconfort. Este important să învățăm că fiecare etapă din viața noastră și fiecare stadiu în care ne aflăm emoțional, social, profesional, atrage anumite afinități și conexiuni, care se pot schimba când se schimbă contextul. Uneori prieteniile nu se strică, doar își pierd din prioritate, așa că bucură-te de relațiile pe care le ai, atât timp cât sunt ok.
-Nu amesteca ideea de părinte cu cea de cel mai bun prieten al copilului pentru că vor veni momente când copilul tău are nevoie de o viziune matură și fermă pentru a depăși situațiile de cumpănă sau rătăcire. Poți fi alături de copilul tău, chiar și când nu ești de acord cu deciziile sale, dar asigura-te că aveți o relaționare care permite argumente și contra-argumente și mai important de atât, că înțelegeți riscurile și implicațiile deciziilor luate.
-Iubitul sau soțul tău nu este musai să îți fie și cel mai bun prieten. Sunt gânduri care ar răni iremediabil dacă ar fi verbalizate și în orice relație de lungă durată este necesară o împărtășire calibrată a ideilor, care să aibă în vedere impactul pe termen lung al anumitor acțiuni. Sinceritatea debordantă poate strica într-o relație tocmai pentru că în interiorul cuplului există sensibilități și o anumită doză de nesiguranță ce se poate activa ușor când reproșurile vin din partea cuiva care te cunoaște foarte bine.
-Este indicat să îți respecți principiile și uneori tabieturile chiar dacă asta poate crea uneori conflicte în familie sau în cercul de prieteni. Dacă vei fi mereu dispusă să faci compromisuri în defavoarea ta, vei uita la un moment dat cine ești cu adevărat și ce îți place să faci. A fi confuz în ceea ce te privește, afectează întregul tău parcurs. Urmează-ți convingerile dar asigură-te că ideile în care crezi au și un fundament logic.
-Uneori persoanele de la care ai cele mai puține așteptări reușesc să te surprindă cel mai mult. Am întâlnit oameni pe care, la prima impresie, nu aș fi alocat nici un gram de interes și care în timp au reușit să devină persoane pe a căror părere să te poți baza. Avem nevoie în viața noastră de persoane care să ne provoace mental, să ne scoată din zona de confort și care să ne ajute să înțelegem că nu suntem buricul pământului.
-Nu uita că ai nevoi și pasiuni, chiar dacă ești soție, mamă sau femeie de carieră. Acordă-ți timp departe de îndatoririle zilnice fără să te simți vinovată. La început e greu, dar sentimentul de satisfacție și valorizare e un stimulent grozav.
-Persoanele pe care le iubești cel mai mult, ajung să te folosească cel mai des. Este tentant să profităm de cei care știm că vor face tot posibilul să ne facă pe plac. De cele mai multe ori începem să punem în aplicare aceste tehnici într-o manieră aparent nevinovată, dar efectele produse tentează spre mai mult.
-Perioadele de încercări grele, precum boala, pierderea unui membru al familiei, instabilitate financiară te ajută foarte ușor să discerni lucrurile. Să te rezumi la ce contează cu adevărat și să selectezi oamenii pe care te poți baza la nevoie. De-a lungul timpului am schimbat mai mulți prieteni poate decât era cazul, motiv pentru care există o linie clar trasată în mintea mea între amici de distracție și persoane pentru care m-aș ridica din pat în timpul nopții fără să resimt un disconfort.
-Cea mai mare prostie pe care o poți face e să crezi că știi destule și că nu mai ai nevoie să înveți nimic nou. Este primul pas spre o limitare crâncenă, care te va bloca mental și emoțional într-o buclă în care lumea ta va deveni din ce în ce mai mică, nesemnificativă și ruptă de realitate.
-Orice decizii ai lua, într-un fel sau altul tot vei avea regrete. Fără să vrei vei fi pus adesea în situația de a alege între ceea ce îți dorești să faci în realitate si ceea ce e convenabil și pentru cei dragi. În cazul meu am făcut multe compromisuri, motiv pentru care sunt setată în mod constant spre analiză și auto-analiză, ceea ce poate deveni uneori obositor. Viața e prea scurtă și plină de posibilități încât să poți experimenta și a te bucura de tot ce crezi că ți se cuvine, dar măcar încearcă să nu acumulezi mai multe frustrări decât poți duce.
-Ultima idee nu e neapărat concluzivă dar te îndrum să înveți să îți petreci timpul doar tu cu tine. Dependența emoțională pe care o resimțim față de ceilalți și care ne împinge să facem multiple compromisuri, curge tocmai din relația deficitară pe care o avem cu noi înșine. Dacă te temi că vei rămâne singură, ești extrem de ușor de manipulat.
photo credit – Freepik