Am ajuns într-un final și la al treilea și ultimul volum al seriei Metro și mă bucur că mi-am făcut timp să le parcurg pe toate trei. Detalii despre primele două volume regăsiți tot pe blog, nu intenționez să reiau povestea.
Pot doar reaminti că acțiunea se petrece într-o Moscovă scufundată în teroare și impregnată de radiații, unde supraviețuirea oamenilor depinde de viața obscură pe care o trăiesc ascunși în rețeaua tunelurilor de metrou.
Accentul revine iar pe Artiom, personajul pe care se concentrează și primul volum al trilogiei, iar lupta pe care acesta o duce în prezent este de natură umană. Provocarea supremă nu este cauzată de această dată radiațiile, monștrii care pândeau la suprafață, bolile, foametea sau războiul. Ci de proprii oameni, prinși într-o luptă de supraviețuire care își pierde sensul cu fiecare zi ce trece.
Obsesia lui Artiom de a descoperi la suprafață alte grupuri de oameni care își duc existența dincolo de efectele radiațiilor și au reușit să își păstreze umanitatea pe care Artiom simte că o pierde cu fiecare moment petrecut printre ai lui.
Descoperirile pe care le face îl transpun îtr-o stare de confuzie, cu atât mai mult cu cât realizează că nu îi poate determina pe ceilalți să iasă din zona lor de confort în ciuda faptului că lumea lor stă să se prăbușească.
Să fie civilizația sortită eșecului din cauza erorii umane și a încăpățânării de a avea dreptate?
Este posibil ca propria determinare să schimbe ceva și în parcursul celorlalți sau uneori este prea târziu?
O carte scrisă într-un ritm la fel de alert ca și celelalte două, plină de adrenalină și scenarii schimbătoare, cu descrieri precise și accent pe latura umană în situații extreme.
O serie care mi-a plăcut în ciuda faptului că mi-aș fi dorit o continuare care să exploreze provocările noii ordini mondiale, în ciuda riscului de a deveni poate prea mult.
Cartea poate fi găsită ca și celelalte, pe platforma Bookster sau în librării.
Spor la citit!
