A venit perioada aia faină pentru noi, părinții, și dificilă pentru domniile voastre.
Vă înmânam odraslele alintate de peste vară, plimbate prin tabere, excursii și concedii unde i-am lăsat să facă tot ce își doresc doar ca să nu ne enervam în puținul nostru timp liber, plătit cu bani pe care uneori nu îi avem și pentru care strângem din dinți tot anul la joburi unde nu ne dăm interesul și sperăm ca nimeni să nu observe.
Vi-i dăm cu drag, spălați, curați, frezați, în haine noi și apretate, cu ghiozdane colorate pline cu rechizite pe care le-am cumpărat pe fugă, în ultima săptămână, îmbrâncindu-ne alături de alți părinți stresați și plictisiți ca noi, în librării și supermarketuri cu oferte țipătoare.
Îi sprijinim în buchete de flori aiurite în ciuda protestelor lor și a senzației ciudate pe care o avem în fața florăreselor îndemânatice și grăbite care ambalează pe bandă tulpini umede pe care le vom regăsi trei zile mai târziu, aglomerând până la refuz tomberoanele de gunoi din cartier.
Le șoptim încurajări și cuvinte dragi, analizând cu un ochi vestimentația și reacția altor copii și criticând subtil absența unor părinți care nu s-au prezentat la apel, privind totodată subtil telefoanele pentru a ne decide care este cel mai bun moment de a ne retrage zâmbind prietenos.
Ne îngrămădim în curtea scolii, dezorientați și transpirați, pentru a ne preface că ascultam un discurs poticnit, citit de pe foaie de către cei care se presupune că ne vor ajuta copiii să se dezvolte personal și profesional, dobândind cunoștințe, carismă, stăpânire de sine și curaj, dicție și cursivitate, cu care să jongleze pe viitor, ca punct de start pentru proiectele mărețe pe care noi, adulții, ni le imaginăm pentru ei.
Săptămâni mai târziu dăm vina pe voi că nu sunt suficient stimulați și actualizați din punct de vedere al informației și ne frustrăm că într-o clasă care a pornit la drum cu un efectiv de 25 de elevi, acum sunt 40. Vrem performanță și copii cu bun simț dar nu vrem nici să îi ajutăm la teme, nici să îi ajutăm să se descurce singuri într-un colectiiv. Așa că vă rămâne vouă, dragi profesori, datoria morală să îi șlefuiți și educați.
Nu prea ne interesează că n-aveți resurse sau nervi suficienți sau că uneori nici voi nu știți dacă ceea ce v-a atras la această meserie au fost vacanțele lungi și zilele scurte de program, vrem să ne știm copiii în sigurață cât timp noi avem ziua ocupată cu alte activități. Câteodată vă privim ca bonele perfecte și uităm că educația unui copil începe și se termină în familie.
Uneori, dacă n-avem activitate ne insinuăm în activități propuse de voi și facem grupuri de mămici implicate, dornice să dea formă unor idei de proiecte văzute în filmele americane, cu casnice care locuiesc în suburbii înverzite și pline de pace și bunăstare. Ba visăm la excursii cu clasa și părinții, ba o vânzare de brioșe făcute în casă, ba cine știe de alte trăznăi consumatoare de energie, care pornesc cu intenții bune și pe parcurs se alege praful.
Așa că vă mulțumim că i-i luați de pe cap, am aprecia mai mult și dacă cumva, i-ați putea lua și de acasă cel puțin de dimineață și dacă pe perioada vacanțelor ați reuși cumva să îi găzduiți în propria curte. Nu, asta nu înseamnă că vom vedea partea bună a paharului sau că implicarea voastră ne va face să uităm de hibele din sistem, de costurile prea mari ale unei educații care se presupune că e subvenționată de stat, de proasta pregătire a unora dintre voi, de stilul de lucru al altora sau de multiplele sarcini și taskuri cu care ne complicați uneori existența.
Nu vă faceți griji, nu vă simțiți vinovați, nici noi nu o facem când îi trimitem cu temele nefăcute, sau bolnavi deoarece nu avem cu cine să îi lăsăm acasă, nici când nu le stopăm impulsurile agresive deoarece nici noi nu le putem controla pe ale noastre, nici când ne pierdem răbdarea la ședințe cu părinții pe care nu le înțelegem sau atunci când refuzăm efectiv să fim sinceri și realiști în ceea ce privește potențialul lor adevărat și continuăm să îi tratăm ca pe niște semi-zei.
Relațiile acestea funcționează atât timp cât voi simulați câteodată că vă pasă și noi ne prefacem că suntem implicați în acest proces. Păcat că la mijloc sunt prinși adesea copiii.
photo credit – FreePik