Editura CARTIER
An apariție – București, 2020
Nr. pagini – 176
Am vrut să mai încerc o carte a autoarei. După ce am lecturat Vara în care mama a avut ochii verzi mi s-a deschis apetitul pentru mai mult așa că mi-am îndreptat atenția către cel de-al doilea roman publicat al Tatianei Tîbuleac – Grădina de sticlă.
Dacă este ceva ce îmi place în mod clar la stilul autoarei, este răceala și lipsa de menajamente asumată. Modul în care personajele sunt construite pentru a-ți da glas celor mai ciudate gânduri. Felul brutal și direct dar îmbrăcat într-o ușoară naivitate cu care ești lovit direct în față până simți nevoia să te dezbraci de prejudecăți.
Povestea aceasta ne poartă pașii prin viața tumultoasă a Lastocikăi, o orfană adoptată de la un orfelinat tipic comunist, de către Tamara Pavlovna, o femeie acră și rigidă, aflată între două vârste. Nevoia Tamarei de a beneficia de ajutor în ceea ce privește munca depusă de sticlăreasă, pune la îndoială bunele intenții cu iz matern.
Strămutată într-un Chișinău multicultural, Lastocika se chinuie să se adapteze unei culturi și limbi amestecate, în timp ce zilnic sapă prin gunoaie după sticle ce pot fi curățate și revândute. Viața din cartierul mărginaș, înconjurată de personaje dubioase – bețivi, prostituate, casnice diforme, copii cu handicap și bărbați fără căpătâi, nu îi oferă Lastocikăi decât perspective sumbre.
Să fie fetița adoptată un refugiu din calea singurătății sau doar o mână de lucru ieftină și eficientă?
O poveste tentant de dureroasă și seacă precum o existență lipsită de orice perspective decente. O metaforă, o analiză a societății comuniste care își păstrează încă înfipții dinții în carnea generațiilor actuale. O altă carte a autoarei care chiar merită citită.
Cartea poate fi achiziționată de pe net, de la mai toate librăriile online.