Am închis ochii strâns şi mi-am golit sufletul de tine
Nu mai știu cum miroşi,
Cum îți masezi tâmplele dimineața când oftezi
Am şters gustul cafelelor târzii şi izul cearceafurilor pătate de vină,
Imaginea ta, când mă priveşti peste umăr,
Încordarea pe care o resimt în preajma ta.
Am alungat senzația serilor cu străzi goale
şi pahare triste de vin, încălzite în palme încordate.
Am uitat până şi felul în care zâmbeşti sau
te aşezi pe scaun,
Pauza dintre cuvintele pe care pari să nu le auzi,
Gesturile tale tandre, din greşeală.
Mi-am înfipt unghiile în carne
să mă asigur că încă îmi vorbeşti
Căci fără gândurile dureroase pe care mi le provoci
Nu mai absorb nimic, decât haos.
*Photo credit – free pik