Editura Cartier

An apariție – București, 2019

Nr. pagini – 121

Prima mea întâlnire cu această autoare. Un prim regret că nu am descoperit-o mai devreme pe Tatiana Țîbuleac.

Tatiana s-a născut în 1978 la Chișinău, Republica Moldova. Este licențiată în jurnalism. A devenit cunoscută în 1995, ca scriitoare a rubricii Povestiri adevărate din cotidianul Flux. În 1999, s-a alăturat echipei de la PRO TV Chișinău ca reporter, editor și prezentator de știri și a lucrat în Moldova pentru UNICEF. Din 2008 locuiește la Paris.

Romanul despre care vă povestesc astăzi este scurt dar intens, puternic și capabil să te mențină prins între paginile sale. Povestea debutează cu un început sec, oarecum violent, plin de dezgust și resemnare.

Aleksy își urăște mama. Sila pe care o resimte ori de câte ori o vede, debutează cu replici sarcastice și adesea pline de ură. Singura dorință declarativă a lui Aleksy este să își vadă mama moartă, deoarece o consideră o făptură dezgustătoare și demnă de milă.

În acea dimineață, în care o uram mai mult ca oricând, mama împlinise 39 de ani. Era mică și grasă, proastă și urâtă. Era cea mai inutilă mamă din câte au existat vreodată. O priveam de la geam cum stă la poarta școlii ca o cerșetoare. Aș fi ucis-o cu jumătate de gând. Pe lângă mine, tăcuți și speriați, treceau părinții. O adunătură tristă de perle false și cravate ieftine, venită să-și colecteze copiii nereușiți, ascunși de ochii lumii. Cel puțin ei făcuseră un efort ca să urce. Mamei îi era în cot de mine și de faptul că absolvisem totuși o școală.

Starea accentuată de depresie și nihilism a lui Aleksy are la bază o istorie de familie sumbră și încărcată, care ni se dezvăluie treptat, împletindu-se cu frânturi de amintiri și trimiteri la fapte din trecut.

Simțindu-se constant neglijat și abandonat de o mamă care nu reușește să facă față provocărilor vieții, cu un tată alcoolic și agresiv și o soră mai mică de care viața îl desparte mult prea curând, Aleksy se adâncește într-o lume guvernată de nebunie, agresivitate și gânduri sinucigașe.

O fâșie de căldură ca un șarpe oranj mi-a țâșnit din mână și s-a pornit mai departe prin vene crescând și umflându-se. Prima lovitură m-a speriat. Durerea m-a tăiat ca pe o râmă și m-a împărțit în două corpuri. A doua lovitură mi-a înroșit degetele, amestecându-mi oasele cu cartilajele și făcându-le să tremure ritmat, ca o drâmbă. A treia lovitură – cea mai conștientă de obicei, dar neașteptată în acea zi – mi-a băgat în carne o unghie, care s-a desfăcut imediat sub piele ca un sâmbure uscat.

Propunerea venită din partea mamei sale, de a-și petrece împreună vacanța de vară într-un sătuc uitat din Franța, îi dă peste cap planurile lui Aleksy de a se abandona în brațele drogurilor și prostituatelor ieftine din Amsterdam.

Consimțămânul său e cumpărat, scârba cu care acceptă acest târg este fățișă. Doar atitudinea mamei se păstrează calmă, veselă, împăciuitoare.

Ce o determină pe aceasta să facă tot posibilul de a se bucura de compania unui fiu pe care l-a lăsat ani buni să tânjească după dragostea și atenția sa?

“Am înțeles că este sfârșitul. Mama începuse în acel moment drumul spre oriunde se află acum. Spre steaua ei din Ursa-Mică, spre lanul ei de floarea-soarelui suspendat în ceruri sau poate într-un alt univers, unde există doar un Mare Întreg de Smarald, care din când în când se fărmițează și ajunge în alte lumi sub formă de ochi verzi.

-Poate au greșit, i-am spus eu cu un nod în gât.

-Poate, mi-a raspuns ea senină și a murit peste o săptămână.

Mi-a plăcut extrem de mult stilul care accentuează modul sec și fără menajamente în care este redată povestea. O vară în care cancerul pune stăpânire pe trupul rotofei și împlinit al mamei și îl golește de vlagă și energie. Și pe măsură ce trupul se usucă, sufletul posac și trist își regăsește puterea de a ierta și a dărui iubire.

Poate un singur anotimp să compenseze pentru ani de nepăsare și distanțare emoțională?

Bântuit de imaginea ochilor verzi ai mamei sale, Aleksy învață să moară și să renască alături de ea, să își permită să sufere și să redescopere iubirea. Chiar și acea iubire capabilă să lase sechele permanente.

O carte de care m-am bucurat, cu al cărui stil am rezonat pe deplin și care m-a convins să îmi îndrept atenția și către alte cărți ale Tatianei.

Cartea poate fi achiziționată de pe majoritatea site-urilor de profil, las mai jos doar un link –

https://www.libris.ro/vara-in-care-mama-a-avut-ochii-verzi-tatiana-COD978-9975-86-535-7–p27055476.html?gclid=Cj0KCQjw6J-SBhCrARIsAH0yMZiZaRzc_4PshQp7I0f_BSQd6LZOdguibxw8W0zae2s06JpUyVODk_caAk91EALw_wcB

Lasă un răspuns