Sunt neconformă, amăruie, seacă,
o ciocolată topită de un cofetar plictisit.

Par trântită în cuburi diforme
certate între ele după o rețetă notată strâmb

pe un caiet murdar.

Am gust de toamnă și de ploaie rece
şi ambalajul rupt m-apasă parțial.

E liniște și întuneric în colțuri ascunse de raft

departe de umezeala mâinilor ce m-ar forța să iau contur

cu disperarea celui care i se arde prăjitura.

Mi-e bine așa, lipsită de arome văratice
sau curcubeie inegale de entuziasm.

Doar tu insiști să-mi zgândări eticheta,
să-mi critici compoziția,
încercând să îi dai consistență.


*photo credit – free pik



Lasă un răspuns