Editura: Trei

An apariție: București 2022

Nr. Pagini: 455

“În orice scenă a crimei există un detaliu care contează mai mult decât celelalte.”

Bernard Minier s-a născut în 1960 la Béziers. De profesie inspector vamal, își face debutul în 2011 cu romanul Înghețat care s-a bucurat de un mare succes, obținând Prix Polar la Festival de Cognac (2011), Prix Découverte Polars Pourpres (2012) si Prix de l’Embouchure (2012).

Ulterior a urmat “Cercul” (2020) la aceeași editură şi romanul despre care vã vorbesc astăzi – “Noaptea”.

Cele trei volume fac parte din seria Martin Servaz, o serie care aduce în prim plan polițistul cu același nume.

M-ar fi ajutat să lecturez întâi primele două volume, deoarece am avut parte de momente de ușoară confuzie în ceea ce privește anumite părți ale acțiunii. Luând acest aspecr în considerare, autorul inserează de-a lungul poveștii informații lămuritoare, astfel încât să poți ține, ca cititor, pasul cu personajele principale.

Intriga de inceput este următoarea: O femeie este asasinată și abandonată teatral pe altarul unei bisericuțe mici din Bergen.

„După primele constatări, femeia fusese bătută până la moarte, prima dată cu o bară de fier cu care i se spărsese cutia toracică și capul, apoi cu un ostensoriu.

Criminaliștii trăseseră această din urmă concluzie din cauza prezenței obiectullui răsturnat și însângerat pe altar – dar și având în vedere forma foarte neobișnuită a rănilor.

Ostensoriul era înconjurat cu raze care-i dădeau forma unui soare, razele produseseră lacerații profunde pe fața și mâinile victimei. Înjunghierile repetate, care făcuseră sângele să țâșnească în direcția tabernacului, înainte ca inima să înceteze să bată, interveniseră imediat după aceea.

Confruntându-se cu o crimă macabră care depășește capacitățile profesionale ale polițiștilor din micuțul orășel petrolier – Bergen, este solicitată intervenția lui Kirsten Nigaard, detectiv în cadrul secției de omucideri din Oslo.

În urma investigației, Kirsten află că femeia decedată este angajată pe platforma petrolieră din golf și șansele de a descoperi criminalul printre colegii de serviciu, aduc în prim plan altă provocare.

Persoana căutată se dovedește a fi Julian Hirtmann, un criminal căutat de poliția norvegiană de ani de zile, având la activ multiple violuri și crime sadice îndreptate împotriva femeilor.

În paralel este introdus in scenă eroul seriei, Martin Servaz, polițist la Brigada Omoruri, obsedat de cazul lui Julian Hirtmann, din motive personale. Cu ani în urmă, una dintre victimele răpite, fusese nimeni alta decât iubita sa de atunci – Marianne.

Modalitate de prezentare a acțiunii ia amploare și viteză. Scenariile se schimbă, acțiunea se întrepătrunde pe mai multe planuri, personajele încep să fie creionate, dar nu neapărat conform așteptărilor.

Situații riscante apar la tot pasul, iar echipa Kirsten – Martin restrâng cercul căutărilor cu fiecare nou detaliu apărut. Urmăriri în prag de disperare, locații sumbre, întuneric și o nevoie disperată de a schimba regulile jocului.

“Era lac de transpirație în momentul în care își trecu capul prin trapă. O văzu pe norvegianca deja legată de închjeieturi cu scripetele, cu mâinile deasupra capului. Aurore tocmai îi trecea o bucată umedă de pânză peste față, prin păr și pe gât, ca să o trezească. Gesturile erau încărcate de o mare tandrețe, până în momentul când îi dădu o palmă ce plesni ca un bici și-i lăsă o urmă pe obrazul stâng.”

Deși pare subînțeles, ritmul periculos în care trăiesc și timpul petrecut împreună, trezesc în sufletul lui Martin sentimente amoroase în ceea ce o privește pe Kirsten. Deși conjuncturală și nevinovată, această poveste amoroasă are ca efect perturbarea realității.

Julian are un punct slab. Un băiețel de 5 ani – Gustav, pentru care este dispus să riște să fie prins. Regulile jocului se perturbă, timpul se contractă, taberele se schimbă.

Cel mai interesant personaj din întregul roman, mi-a părut a fi Julian. Personalitatea sa complexă, abilățile fizice cât și mentale care îi permit să schimbe regulile jocului în favoarea sa, capacitatea lui de analiză și preconizare. Deși este un personaj negativ sadic și arogant, nu am putut să nu îi remarc curajul și determinarea.

Poate am tendința de a aprecia uneori mai mult personajele negative decât cele pozitive, tocmai pentru că trăirile care le direcționaează acțiunile, au traume și frustrări majore pe fundal, dar în cazul lui Julian, autorul l-a creionat în așa fel încât este dificil să îți trezească antipatie, deoarece reușește să jongleze cu grație printre evenimentele nefaste care i se datorează.

“Hirtmann acționă întrerupătorul și dispăru în pod, făcând scara să scârțâie. Ea puse un picior sus. De ce avea impresia că urcă pe eșafod?

Își zări propria reflexie în ochelarii lui. Pentru o jumătate de secundă, fu tentată să coboare și să fugă. Se ridică pe podea, se aplecă și apoi se îndreptă. Vântul urla pe acoperiș. Afară era probabil un frig arctic, dar acolo domnea o căldură care o făcu să-și întoarcă capul. Simți imediat umiditate în spate.

-Dă-ți-l jos! zise el.”

Un roman alert, sumbru, polițist cu urme crime thriller și efecte dark, cu personaje conturate incomplet tocmai pentru a spori efectul schimbărilor situaționale și de decor.

Ce poveste ascunde Kirsten? Până unde este dispus Martin să riște pentru a-l prinde pe cel care i-a distrus viața? Cine e cu adevărat Gustav? Cand iti dai seama ca ai pierdut jocul? Ce s-a întâmplat oare cu Marianne?

Sunt șanse destul de mari să îmi doresc să citesc și celelalte două romane din serie care m-ar ajuta să înțeleg mai bine contextul și povestea din culise.

Cartea o regăsiți pe site-ul Editurii Trei sau la link-ul următor – https://www.librarie.net/p/422398/noaptea

Lasă un răspuns