Nesiguranța masculină și nevoia de alint

Femei versus bărbați. Încă de la naștere, avem ritmuri diferite de dezvoltare. Diferențele sunt vizibile atât din punct de vedere al contextului socio-emoțional în care creștem, cât și în ceea ce privește delimitarea dată de genul din care facem parte.

Parcursul este diferit pentru cele două sexe. Autonomia, nevoia de afecțiune, tendința spre individualism și independența se resimt într-o manieră diferită. O bună parte din această diferențiere este stabilită și la nivel cultural.

Inițial băieții erau crescuți într-o educație spartană, învățați să își suprime sensibilitatea și să își mențină în frâu emoțiile, iar femeile erau ghidate spre o viață casnică, fadă, aflată la dispoziția unui bărbat schimbător și distant.

Deși în mare parte în societate se prezentau ca fiind haiduci și nemiloși, ajunși acasă atitudinea adoptată era aceea de mari moșieri și bărbați realizați, care meritau să fie pe deplin răsplătiți pentru eforturile depuse, prin slugărnicie devotată și alintături la cerere.

După ce femeile și-au forțat limitele și au reușit să își câștige un anumit grad de independență, s-au confruntat inițial cu un grad ridicat de batjocoră, fiind adesea provocate și umilite. Apoi  li s-a dat voie să experimenteze un oarecare grad de egalitate. Fals dar promițător. Elanul cu care au împins nevoia de autonomie mai departe, le-a oferit posibilitatea de a fi ele cele care decideau cui să ofere afecțiune și când. Și mai presus de acest lucru, cum anume.

Pentru a echilibra situația și a ține pasul cu schimbările în care femeia este personajul principal, barbații ajung încet-încet în situația de a se reinventa. De a lăsa garda jos, de a învăța să asculte sau măcar să se prefacă că o fac, de a oscila între rolul de amant înflăcărat și prietenul cel mai bun, pregătit oricând să ofere soluții.

Faptul că a fost nevoit să își reconfigureze imaginea și să își modifice setul de valori după care altă dată se ghida într-o relație, a venit la pachet cu nevoia de a fi apreciat pentru efortul depus. Diferența constă de această dată în faptul că bătutul cu pumnul în masă sau căutătura încruntată nu mai sunt suficiente pentru a primi automat toată atenția și implicarea de care are nevoie. (Evident excepție fac cuplurile care încă se ghidează după legea junglei în umbra patriarhatului abuziv).

Cum să se descurce bărbatul într-o lume nouă cu reguli nescrise în care așteptările sunt mari în ceea ce îl privește?

Deși dorim egalitate, tot ne surâde ideea ca bărbatul să aducă bani mulți în casă, pe care să fie dispus să îi împartă, vrem rentabilitate în ceea ce privește împărțirea sarcinilor casnice sau îngrijitul copiilor, toate în timp ce ambii parteneri luptă pentru a-și dezvolta o carieră.

Avem nevoie de suport, înțelegere, comunicare, tandrețe dar în momentul în care suntem prea încărcate emoțional și epuizate fizic, nu mai avem chef să îi răsplătim cu aceeași monedă.

Nu îi vrem disperați după atenție decât în primele luni de relație și uneori nici atunci deoarece, inconștient este mult mai atractiv un bărbat sigur pe sine și care își ține emoțiile sub control.

De multe ori îi criticăm pentru nevoia lor de alint și atenție deoarece iese din sfera masculinității cu care am fost învățate. Sau poate pentru că ni se par drăguțe alinturile doar cu cei cu care nu am dezvoltat deja o relație bazată pe frustrări și nemulțumiri.

De ce pare mai simplu să fii îngăduitoare cu cineva străin? Intervine parțial șablonul după care ne ghidăm în societate combinat cu nevoia de confirmare venită din partea cuiva cu care nu avem bagaj emoțional și care nu ne cunoaște dedesubturile.

Adesea ne comportăm mai frumos cu colegii sau colegele de serviciu, prietenii de cafea sau rudele îndepărtate, în detrimetul partenerilor pe care îi avem la purtător.

Critcăm bărbații afectuoși pentru că ne-am pierdut noi din feminitatea care altă dată era înțeleasă de la sine. Felul în care îi așteptam cuminți și răbdătoare pentru a le îndepărta de pe tâmple greutățile zilei, a fost înlocuit de un ritm alert, lipsit de menajamente.

Bărbatul alintat prea mult, devine egoist iar cel prea puțin băgat în seamă devine frustrat.

Atât frustrarea cât și egoismul se pot observa ce mai bine în sfera profesională, unde ne petrecem cel mai mare interval de timp.

Deși într-o anumită măsură va juca rolul colegului înțelegător și dornic să dea o mână de ajutor, comportamentul lui se poate schimba 180 grade dacă după efortul depus nu este recompensat pe măsură.

Dacă totuși, în jurul său, roiesc cârduri de colege dornice să îi intre în grații, bărbatul se confruntă cu o nouă provocare – cea în care tinde să creadă că i se cuvine mai multă atenție și acasă. Asta fără să ia în calcul că acasă nu se prezintă la fel de curtenitor și implicat ca la serviciu.

Lipsa de alint afectează stima de sine. Un bărbat nesigur pe el și pe ceea ce are de oferit, va avea veșnic nevoie de confirmare chiar dacă nu o va solicita în mod direct.

Se va ofensa uneori în glumă, alteori în serios, depinde de audiența pe care o are. Va manipula situațiile în favoarea lui și va face abuz de putere când se va simți lezat în orgoliu.

Se va insera în grupurile formate pentru a simți că face parte din ceva și adesea va căuta să beneficieze de pe urma ocaziilor în care simpla lui prezență poate fi asimilată cu succesele celorlalți.

Dar toate deciziile sunt fragile, inconstante și ușor de deviat de pe linia de plutire. Pentru că nevoia de a conta pentru cineva atrage după sine un comportament inconsecvent și disperat.

Experiențele anterioare, transmise genetic sau educațional, învață femeile să identifice rapid bărbații care au nevoie suplimentară de atenție. Victimele perfecte pentru a te asigura uneori că poți obține anumite beneficii sau poți scăpa de anumite sarcini neplăcute.

Un bărbat mulțumit este un bărbat care se simte iubit și apreciat. Și nici măcar nu este dificil acest task pentru că nevoile de bază și cele emoționale sunt la un nivel intuitiv de satisfăcut.

Ne dedublăm zilnic, atât noi cât și ei, în jocul acesta dur, numit conviețuire dar este important să nu uităm cui alocăm atenție și de ce.

Photo credit – Freepik / Adobe iStock