La început eram flămânzi
și patul unde ne hrăneam visele era mic și perna împărțită în două,
Ne cedam teritoriul unul altuia
știind că ne vom regăsi la final de pat.
Adormeam chirciți, cu dorințele împreunate, sorbindu-ne răsuflarea cu iz de mentă.
Ne strângeam în colțuri,
să nu permitem frigului să se strecoare între crăpăturile așternuturilor spălăcite,
îmbibate de trupuri fragede și goale.
Era răcoare în casă dar între noi se lăfăia o leneveală dulce,
un dor turbat îmblânzit în cântec.
Acum avem un pat imens,
cât o mică insulă abandonată în mijlocul camerei,
și așternuturi mătăsoase, ce curg pe linia sufletului stingher,
Dar între noi e un zid, din zeci de perne mici și mari și moi
și abia ne atingem degetele picioarelor reci,
prin pături scumpe și groase, în camera flămândă de iubire.
*photo credit – freepik