Mara Chelcioiu – Între decembrie și ianuarie sunt doar patru emoții

Nu am fost niciodată un personaj care să debordeze de patriotism, cumva această noțiune a trecut mereu pe lângă mine ca o notă de 2 dată chiulangiului clasei.

Aș putea oricând să mă relochez și să o iau de la capăt oriunde, cu doar un bagaj restrâns și 2-3 suflete după mine. Cele care ar rămâne în urmă ar putea fi înlocuite și viața și-ar urma cursul natural.

Un lucru știu sigur când vine vorba de lectură, nu aș putea renunța niciodată definitiv la stilul de scriere al unor autori români. La cei pentru care nenorocirea se îmbină cu aciditatea, fatalismul cu sarcasmul și speranța e undeva uitată pe fundal într-o aură maronie și incertă.

Vreau să vă mărturisesc că în cazul acestei publicații, nu am avut senzația că citesc o carte. Ci mai degrabă că îmi petrec o după amiază la taclale cu autoarea, într-o bodegă retrasă, cu muzică veche pe fundal, în surdină, cu sticle reci de bere, așezate strategic în față. Și acest lucru m-a bucurat și mi-a conferit totodată confortul și relaxarea pe care o căutam.

Mara ne poartă printre personaje vii, imprecise și inconsecvente, apăsate de teama eșecului de a relaționa sau de neputința de a-și înțelege rolul care le-a fost deja distribuit în povestea vieții.

„Indolența lui mă incomodează mai rău ca breteaua de la sutien, mă face să-mi scarpin compulsiv pielea palmelor, ca un câine deranjat de purici. Vocea mea sună mai strident decât mi-aș fi dorit, poartă amprenta isteriei, a menopauzei timpurii.

-Du-te acasă, puștiule! Nu e loc decât de umbre aici.”

Personajele cu care jonglează autoarea ne sunt cunoscute. Sunt cele care au gravitat în jurul nostru în anii când ne căutam prilej de maturizare din orice experiență banală dar încărcată de trăiri incontrolabile. Când întrebările ce ne dădeau târcoale, ne măcinau sufletele naive și ne provocau insomnii grețoase.

Anxietate, panică, dorință, dezamăgire, dezgust, speranțe nărite de contexte nefavorabile sau de impresii prost înțelese, îmbrăcate într-un delicios sarcasm așezonat cu ironii fine dar directe, fără menajamente.

„S-a apropiat și eu am lăsat-o să se apropie. I-am prins între degete talia subțire, țesătura puloverului era ușor jilavă, părul ei mirosea a fum și scorțișoară, gâtul ei a vin dulce, urechile a portocală. Fierbeam în vin fiert și nici nu-mi dădeam seama. Știam versurile amândoi, era o melodie tristă și ne legănam ca salcia plângatoare, ca trestiile în vânt, ne adulmecam ca animalele, simțeam sub limbă cum se strânge saliva.

Și am început să ne sărutăm lung, cu disperare, fără să mai respirăm, respirând unul în gura celuilalt, aspirându-i saliva, cu mâinile săpând pe corpul celuilalt urme de dorință, limbile se încordau, încercând să se supună una pe cealaltă. Dansau ele, dansăm și noi. Până s-a terminat melodia.”

Mara m-a purtat prin 12 povești de viață, câte una pentru fiecare lună a anului, concepute să rezoneze cu efectul pe care îl are asupra noastră trecerea anotimpurilor.

Finalul lui decembrie ne prezintă nu doar finalul unui an ci și sfârșitul unei vieți subapreciate, luată în calcul doar în momente strategice, atunci când are ceva de oferit. Plecarea se face în liniște și singurătate, neobservată precum primii stropi de ploaie despre a căror existență iei la cunoștință doar după ce constați că ți-ai uitat umbrela.

Ianuarie ne surprinde captivi într-o viață irosită și tristă, în care sufletul zbuciumat încă tânjește după confirmare și iubire, când uneori disperarea se confundă cu naivitatea. Când sufletele sunt prea obosite ca să își permită să sufere decepții.

Februarie e luna în care ne simțim captivi în propria viață. Unde regulile după care ne jucăm rolul, ne aparțin doar nouă și atât. În care nimeni nu ne vede lupta pentru supraviețuire decât ca un prilej de a ne bate cu propriile arme.

Martie e o lună a deciziilor proaste, a tatonării de terenuri noi și a conștientizării că adesea e dificil să îți găsești locul și alteori este și mai dificil să te prefaci că aparții. Ba chiar să-ți scazi considerabil standardele, doar pentru a nu fi nevoit să le permiți altora să aibă așteptări în ceea ce te privește.

Aprilie, luna neconcordanțelor și a păcălelilor. Luna în care nimic nu e ceea ce pare și fiecare poveste ascunde în cotloanele sale, o altă poveste.

Mai ne prinde în autobuz, în amestec de trupuri și gânduri incoerente. În nevoi și lipsuri blocante și obositoare. În momente în care orice analiză mentală și sentimentală nu duce la nimic de bun augur.

Iunie este despre compromis și saturație. Despre relații care nu au sens și care nu pot oferi sens, dar își urmează cursul molatec spre un final nesatisfăcător și plin de frustrări, parțial asumat și înțeles.

În iulie deziluzia își face loc în viața noastră și crește în intensitate doar pentru că ne permitem să visam fără să ne ancorăm în realitate. Iubiri ratate înainte de a fi începute și dureri surde care, sedimentate, conturează așteptările de mai târziu.

August e o lună de tranzit, experiementală, care ne poartă gândurile printre două anotimpuri. E o luna în care ne dorim cu disperare să facem ceva nou, să ne dăm șansa de privi viața și din alte perspective, dar situația în care se regăsește personajul acestei povestiri, nu se dovedește a fi una favorabilă.

Septembrie, luna rememorărilor, a paralelelor eșuate și a vieților trăite în anticipație. Este momentul amintirilor fără sens ce par să ne revină în minte, creând un liant între cei ce am fost cândva și cei care ne mințim că am devenit.

Octombrie e despre prietenii cu șansă de reușită, a căror schimbare de decor ne dă de înțeles că orice relație este contextuală și orice dezamăgire e un mod de a învăța.

Noiembrie încheie călătoria cu o tragedie, sau mai degrabă cu rememorarea unor vremuri de mult apuse, când soarta te determină să pierzi tocmai persoanele pe care ți-ai fi dorit cel mai mult să le păstrezi.

12 povești de viață cât un an concentrat de încercări. 12 nuanțe ale unor destine ce pot fi ale noastre. Și o autoare pe care mi-ar plăcea să o mai citesc.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Heyday Books

https://heydaybooks.ro/produs/intre-decembrie-si-ianuarie-sunt-doar-patru-emotii-mara-chelcioiu/