Anul trecut am citit de acest autor Cartea oglinzilor, un thriller care m-a ținut prinsă până la final și m-a făcut să îmi pun întrebarea legată de stilul evident nu românesc de a scrie al autorului. Ulterior m-am lămurit că lumea creată, povestea, personajele diferite de cele autohton-contemporane, sunt puternic influențate de faptul că ultimul deceniu și l-a petrecut stabilit în Marea Britanie.

Revenind, în Cartea secretelor autorul face abuz de suspans și de răsturnări de situație. Deși la un moment dat intuiam finalul, aveam o stare de incertitudine legată de scenariul pe care îl derulam.

James Cobb este un psihiatru renumit pentru cercetările sale legate de modificarea conștiinței și clarificare acestor aspecte prin intermediul transelor hipnotice. După o prelegere este abordat de un domn, Joshua Fleischer care îi cere ajutorul. Joshua se află în pragul morții dar își dorește ca înainte ca acest lucru să se întâmple, să afle ce s-a petrecut cu 20 de ani în urmă când iubita sa Simone a fost găsită moartă într-o cameră de hotel.

Reticent în primă fază, James acceptă să desfășoare câteva ședințe de hipnoză cu Joshua dar informțiile pe care le obține ajung să complice și mai mult situația deoarece în joc apare și un al treilea personaj – Abraham Hale, coleg de facultate cu Joshua, cu o situație materială precară dar ambițios, de asemenea îndrăgostit de Simone.

Joshua moare dar misterul nerezolvat îl macină pe James care începe să demareze o anchetă pe cont propriu în ceea ce privește moartea Simonei. Simone are în spate o poveste de viață interesantă. Adoptată împreună cu sora sa Laura de catre unul dintre puținii membrii ai Rezistenței Locale franceze, aflate la vremea aceea în rebeliune față de forțele Gestapoului care acționa la final de anii 40, Simone a dus o viață duplicitară, pe de-o parte protejată excesiv de acest tată vitreg, pe de alta independentă și dornică de adrenalină.

Care este motivul crimei și ce implicare are fiecare personaj în parte? Ce este dispus James să sacrifice pentru a afla adevărul?

O carte antrenantă cu personaje viu colorate, cu un discurs dinamic, realist. O carte care construiește gradual acțiunea și care la final de poveste încearcă să readucă în prim plan nevoia umană de a se echilibra emoțional, de a-și clarifica drumul și sensul. Deși nu am fost de acord cu finalul, am rezonat cu intenția personajului principal, dar despre ce e vorba mai exact, vă încurajez pe voi să descoperiți… 😉

Lasă un răspuns