Editura: Heyday Books
An apariție: Bacău 2021
Nr. Pagini: 107
Știți când vă spuneam că am nevoie de autorii români contemporani pentru stilul lor care te poate face să rezonezi într-o manieră în care prea puține scrieri reușesc să o facă? Ei bine este și cazul romanului cu care Marina Vasile și-a făcut debutul. Eu sunt dintotdeauna – o poveste fin conturată din punct de vedere psihologic care îmbracă o relație de compromis în forme sumbre de egoism și răzbunare.
Paul este medic stomatolog, unul renumit și capabil să îi ofere soției sale – Ana, orice își dorește. O casă spațioasă, libertate de mișcare, fonduri suficiente pentru a-și îndeplini orice moft și o distanțare socială față de orice o obosește și îi provoacă dezgust. Un singur lucru își dorește la schimb, un copil care să dea sens unei căsnicii care nu a fost de departe o alegere inspirată.
Ana este o persoană fadă, introvertită, individualistă și care nu manifestă interes în direcția în care Paul vrea să o ghideze. Zilele sale sunt anoste, comode, irelevante, de parcă pentru ea timpul stă în loc, izolând-o de dezamagirile resimțite ori de câte ori Paul se dovedește a fi bărbatul altor gânduri și altor brațe decât ale sale.
Amorțeala în care Ana zace își schimbă forma în momentul în care primește un telefon care îi comunică că Paul a suferit un accident și că se află internat într-o stare gravă, șansele sale de supraviețuire pe termen lung fiind practic nule.
Mă ridic de pe scaun. Deschid ușa și ies pe coridor. Merg pe culoare. E un labirint. Tot timpul am simțit că te poți pierde ușor în spitale. Nu se mai termină zidurile albe, tonomatele din colț cu cafea, oameni în pijamale cu dungi, asistente care își târăsc papucii pe podea. În curte trag aer adânc în piept. Fac semn cu mâna unui taxi. Luminile se schimbă, se micșorează, se măresc, în mașină miroase a stătut. Ajung acasă și mă arunc îmbrăcată pe canapea. Adorm.
Modul în care Marina reușește să dea glas trăirilor și tumultului interior al Anei, gândurilor sale egoiste și reci, manifestările lipsite de empatie și umanitate, își găsesc interpretare în frustrările și decepțiile suferite în trecut. Răceala și impasibilitatea resimțite în fața veștii, capătă un caracter ilar dar totodată a reprezentat detaliul semnificativ care m-a făcut să îndrăgesc pe deplin personajul.
Cum va alege Ana să își pedepsească soțul imobilizat la pat, semi-inconștient, pedepsindu-se totodată și pe sine, asta rămâne să descoperiți voi.
Mă uit în oglindă. Vena de pe frunte începe să îmi pulseze și să se mărească. Și asta am pierdut. Cheful. Tot timpul am avut chef de sex, de aventură, dar numai el e de vină. El îmi ia tot. Fug în dormitor și îi dau cearșaful jos. Acum nu îl mai îmbrac. Nu îl vede nimeni. Deschid geamul larg și perdelele se umflă fantomatic de la rafalele de vânt. Le dau la o parte și las frigul să înghită fiecare grad din cameră. Picături de ploaie îi cad lui Paul pe față, pielea i se încrețește in pic.
–Numai tu ești de vină! Ești un nenorocit. Nici să mori nu știi.
Povestea are o capacitate fantastică de a te transpune în pielea personajelor principale, cu precădere a Anei, deoarece reușește să scoată la lumină, din cotloanele ascunse ale unei minți chinuite de frustrare și neputință, o luptă nedreaptă în încercarea de a se echilibra emoțional și a recăpăta controlul unei vieți cedate din comoditate.
O carte pe care o recomand persoanelor care au ales adesea în viață să-și cenzureze pornirile egoiste și sadice îndreptate către cei care treptat le-au năruit visele, pentru că societatea nu este pregătită să accepte și să înțeleagă astfel de trăiri intense dar în mare parte justificate.
Un roman pe care l-am savurat pe deplin, pagină cu pagină, gând cu gând, emoție cu emoție și o autoare pe care mi-ar fi plăcut să o descopăr mai devreme.
Cartea o puteți comanda pe site-ul editurii Heyday Books, la link-ul de mai jos:
https://heydaybooks.ro/produs/eu-sunt-dintotdeauna-marina-vasile/