Erai ultima zi de vară
Și te tăiasem din calendar cu o dungă apăsată și tristă.
Zăceai aruncat pe podea, mototolit și viciat,
Bolnav de tine.
Îți privisem degetele chircite cu unghii moi și veștede,
Adând înfipte în mocheta verde
Și părea că prinzi rădăcini adânci la mine în dormitor.
Îți pregătisem un ghiveci la ușă, speram să te ademenesc cu mirosul de pământ reavăn,
Dar continuai să mă privești cu pupilele îmbibate de viermi albi și grași
Încercând să mă convingi să mă aplec să te alint.
Spuneai că iubirea noastră nu poate prinde aripi fără cuvinte de dor
Și încercai să te chircești în jurul tălpilor mele reci.
Nu-mi rămânea decât să fug,
Afundându-mi pașii în carnea ta fadă,
Decisă să revin când te vei contopi în verde și te vei lăsa rostogolit pe scări.