Putea fi mai mult, putea fi mai bine.
Am terminat „Ultima trădare” de Shari Lapena și a fost genul acela de thriller pe care îl citești repede, pentru că vrei să ajungi la final pentru a-ți testa teoria legat de ce s-a întâmplat.
Totul începe când Bryden, soție și mamă aparent perfectă, dispare brusc. Telefonul și cheile îi rămân acasă, iar situația devine și mai alarmantă când soțul ei, Sam, își dă seama că ea nici măcar nu a mai ajuns să-și ia fiica de la grădiniță. De aici începe agitația – poliție, vecini care șoptesc, teorii și, bineînțeles, o mulțime de secrete care ies treptat la suprafață.
Atmosfera era antrenantă și ușor misterioasă dată de sentimentul că, într-o familie aparent normală, fiecare ascunde câte ceva. Shari Lapena face foarte bine lucrul acesta: capitole scurte, perspective diferite și mici indicii strecurate pe parcurs, care te fac să te întrebi constant cine spune adevărul și cine nu.
Recunosc însă că pe la jumătatea cărții am intuit cine a ucis-o pe Bryden și i-a depozitat cadavrul într-o valiză, în boxa imobilului unde locuia.
Soțul, sora, prietena cea mai bună, vecinul acuzat în trecut de agresiune sexuală, bărbatul cu care s-a tamponat în trafic, soția psihopată a acestuia – fiecare are o poveste ce sădește nesiguranță.
Cu toate acestea, evenimentele petrecute nu suprind prea mult cititorul, destule clișee folosite în această poveste. Au existat câteva momente tensionate și câteva piste false, dar finalul mi s-a părut destul de previzibil dacă ești atent la detalii.
Chiar și așa, cartea are un ritm bun și se citește foarte ușor. E genul de thriller potrivit pentru o seară în care vrei ceva intrigant, dar nu foarte greu de descifrat.
Per total, i-aș acorda un rating: 3/5⭐