Am să profit de această carte pentru că simt nevoia să abordez un subiect mai puțin tatonat cu sinceritate – sexul brutal și relațiile bdsm.
„Zeul răului” – o carte atât de întunecată încât nu vezi nici povestea, nici logica.
Dacă ți-a plăcut mult cartea, mai bine sari peste această recenzie, care din punctul meu de vedere e o demonstrație genială a artei de a scrie fără intrigă, personaje memorabile sau suspans. Final previzibil, dialoguri de telenovelă și o poveste care te face să apreciezi liniștea. Dacă nu te ofensează subiectul, să purcedem…
Personajul principal, un antierou cu nume de scenă preambalat – Killian Carson, este adorat de toată lumea, fiind extrem de bogat, frumos, atletic, inteligent și carismatic.
Aproape nimeni nu realizează că este un psihopat agresiv, lipsit de milă și ghidat de instincte egoiste menite să îi satisfacă plăcerile de moment, în încercarea de a se menține ocupat și satisfăcut pentru a nu pierde controlul.
Autoarea încearcă să ne convingă că acest personaj în vârstă de 19-20 de ani este un maestru al sexului, cu un corp de invidiat și impunător, trezind oricând teamă în sufletele celor care îl deranjează. Sper că și voi, ca si mine, vă amintiți cum sunt băieții abia scăpați din ghearele pubertății și cu siguranță nu au nimic în comun cu această imagine de bărbat fatal care este, totuși, student în primii ani. Nu mai zic de abilitățile și tehnicile sexuale, demne de invidiat doar în propria lor minte, căci risc să mă bușească râsul.
De partea cealaltă a baricadei de află Glyndon King, un nume deloc pretențios, o tipă sufletistă, frumoasă, inteligentă și mai ales virgină care devine noua obsesie a domnului de mai sus.
Prima lor interacțiune este pe o stâncă cu vedere la mare, unde ea venise să lacrimeze după iubitul mort din liceu și el, ca un gentelman, o forțează să îi facă un sex oral dur, la care ea, aparent, reușește să participe cu brio.
Abuzul continuă și scenele de sex sado-maso se repetă în perioada următoare, până ea se amorezează de cel pe care îl vede dincolo de acest comportament abuziv, pentru că în dark romance, terapia de cuplu înseamnă să stai suficient lângă psihopat până când devine romantic.
Cercul de prieteni e format doar din copii de bani gata, fii de mafioți și antreprenori consacrați, campusul studențesc fiind un teren de lupte mocnite pentru supremație. A cui și de ce, n-are importanță. E foarte greu de asimilat această idee de către o persoană cu un nivel sănătos de maturitate și o doză mare de cinism (poate nu așa de sănătos), dar ce să îi faci, se potrivește în peisaj.
Dialogurile dintre cei doi amorezi sunt un amestec de atracție fatală și replici pasiv-agresive, ca două pisici care se urăsc, dar totuși dorm împreună pe aceeași pătură.
Scenele de sex sunt interesante, abrupte și satisfăcătoare, dacă excludem textele care se intercalează cu imaginile pornografice abundente. Nu vulgaritatea e deranjantă, ci lipsa de imaginație care se remarcă fantastic prin repetitivitatea care cere confirmare.
Problema adevărată nu e vrăjeala adolescentină precum că iubirea va găsi cumva o cale și că orice fată bună poate deveni o fată rea dacă știi ce butoane să apeși, ci mai degrabă crearea unui model complet eronat de relaționare și sexualitate.
Sexul bdsm funcționează doar în relații în care comunicarea e punctul cheie și unde nevoia de dominare / subjugare e înțeleasă și explorată consensual. De aia există și cuvinte cheie care opresc partida la nevoie, pentru că adesea limitele pot deveni neclare. Dar în mare parte, sexul bdsm se practică tacit, sub forma unui abuz la care doar una dintre părți a știut pe deplin ce urmează să se întâmple și care s-a asigurat că și-a satisfăcut impulsurile sexuale exacerbate, îmbrăcând un viol într-o formă de neînțelegere manipulativă – Ai zis că vrei, nu înțeleg ce nu ți-a plăcut.
Știu că pare extrem de tentant rolul de eroină care prin inteligență, șarm și curaj reușește să cucerească un monstru, care chiar dacă se comportă oribil cu toți ceilalți, cu ea este un iubit perfect, dar așa ceva nu există. Iar o tipă cuminte și virgină agresată sexual și umilită la primele sale experiențe de acest gen, fie e prea limitată ca să înțeleagă ce i se întâmplă și își însușește rolul de victimă căci altă opțiune nu întrevede, fie este încadrată de asemenea într-un spectru clar de psihopatie și atunci renunțăm la imaginea de fată de treabă și inimoasă că nu se pupă.
Finalul evident că e banal și cu tentative de a promite o nouă intrigă pentru a determina cititorul să urmărească aventurile cuplului-șoc care trebuie să lupte în continuare pentru a-și păstra relația.
Poate câteva informații, mărturii, studii psiho-sociale pot lămuri mai bine situația, dar pericolul șade acolo unde tinerele, care pun suflet la astfel de lecturi (căci nu toți discernem fantezia de realitate), riscă să accepte comportamentele abuzive ale partenerilor lor, sperând că dând dovadă de înțelegere și dragoste necondiționată, orice suflet negru poate deveni capabil de iubire.
În rest, scenele de sex sunt chiar bune, dacă percutați la stilul lipsit de pudoare, tandrețe sau empatie, dar recomand o paletă mai largă de vulgarități, amenințari și acțiuni verbale, care să nu permită cititorului să se plictisească. Nu de alta, dar riști să îți scadă nivelul de excitație.