Te-aș săruta cu foamea unui prunc blond
care mușcă pentru prima dată din înghețata
unei mame ce-a amânat avortul
dintr-o clipă de ezitare.

Te-aș îmbrățișa cu disperarea copilului flămând
care pândește din umbră și prinde în palme topitura cornetului căzut,
lăsându-i zâmbetul să-i curgă pe sub unghii.

Ți-aș înfășura pulpele
cu încordarea funiei de spânzurătoare
și cu febra poetului
care își bea aplauzele din privirile străinilor.

Nu ți-aș da drumul,
așa cum un repetent nu renunță la coroniță
după un an de muncă tăcută și umilințe.

Iar când ai vrea să pleci,
aș slăbi lațul
câte o zi, câte o respirație, câte o za,
lăsându-te să adormi
epuizat de toate explicațiile.

*Poza preluată de pe Freepik

X.com LinkedIn Instagram Pinterest More
Categories :

Lasă un răspuns