Cum ar fi să asculți o poveste de crimă, trădare și pasiune… din uter?
Ian McEwan își asumă un pariu literar îndrăzneț în acest roman, oferind o reinterpretare modernă a tragediei Hamlet, narată de un copil nenăscut.
După cum ziceam, personajul principal este un făt, aflat încă în pântecele mamei sale, Trudy. El ascultă, reflectează, filosofează și observă lumea prin simțurile indirecte oferite de trupul matern. Mai mult decât atât, e conștient de complotul care se țese în jurul lui: mama lui și amantul ei, Claude (fratele tatălui), plănuiesc o crimă. Da, exact ca în Hamlet – iar trimiterile literare sunt delicioase pentru cei familiarizați cu piesa.
Romanul e scurt, dar dens. Stilul lui McEwan e rafinat și ironic, amestecând reflecții despre lume, cultură, geopolitică, poezie și… vinuri fine (băute, firește, de mamă, în cantități generoase, dar analizate de copil).
E o combinație ciudată, dar surprinzător de reușită. Deși acțiunea este minimă, tensiunea psihologică e constantă. Mi-a fost imposibil să nu fac mental o paralelă cu „Copilul Divin” al lui Pascal Bruckner, o carte care îmi este foarte dragă și care are, de asemenea, ca personaje principale, doi gemeni ce refuză să se nască pentru a se menține la adăpost de nenorocirile și degradarea societății. Dacă nu ați citit-o, v-o recomand cu drag.
Revenind, complotul ia amploare cu fiecare capitol și pruncul nenăscut, nu poate face altceva decât să fie martor și totodată complice în ceea ce devine asasinarea propriului tată.
Mi-a plăcut mult sarcasmul și umorul negru cu care este presărat monologul copilului care mai are două săptămâni la dispoziție pentru a se decide dacă dorește să își răzbune tatăl ucis și să riște încarcerarea alături de mama sa sau o viață în sistemul de protecție.
Ce mi-a plăcut mai puțin a fost modul în care se derulează cea de-a doua parte a cărții, în care crima, ascunderea urmelor și ancheta lipsită de consistență a poliției, au tras de timp fără o satisfacție evidentă.
Finalul ia întorsătura pe care fătul și-o dorește, apariția sa pe lume în momentul cel mai nepotrivit și anume, fuga din calea poliției.
O recomand pentru ideea mai puțin întâlnită și pentru stilul în care a fost scrisă. Vouă cum vi s-a părut?