O altă autoare nordică după care mă topesc, ca să zic așa și ale cărei cărți nu m-au dezamăgit niciodată.
Romanul de astăzi, un thriller cu accente horror și elemente de realism magic, menține pe tot parcursul poveștii, o atmosferă tensionată, întărită de peisajul înghețat islandez.
Într-o zonă izolată a Islandei, mai exact în jurul unei stații radar militare din vârf de munte, mai multe persoane dispar fără urmă. Condițiile meteorologice sunt extreme: zăpadă, viscol, întuneric. O echipă de salvamontiști escaladează muntele, dar ceea ce găsesc este tulburător: o baltă de sânge în zăpadă, urme care dispar brusc, un pantof de copil… și nimeni la fața locului.
Cartea se desfășoară pe trei planuri – unul vizează aventura a două cupluri care s-au înhămat la un traseu montan extrem de periculos, în miezul iernii, utilizând un ghid care își dorește să facă câteva cercetări legate de deplasarea calotei glaciare și modul în care excursia devine din ce în ce mai periculoasă, cel de-al doilea plan mizează pe Johanna și Tjörvi – salvamontiști implicați în echipa de căutare, iar cel de-al treilea scenariu îl are protagonist pe Hjörvar, angajatul singuratic care își desfășoară activitatea în turnul stației de control și care începe să își piardă treptat luciditatea din cauza unor descoperiri pe care le face legate de un eveniment din trecutul său.
Când un nou cadavru este descoperit și fiecare membru implicat în investigație are propria părere despre ce s-a întâmplat, ritmul devine accelerat și toate acțiunile se transformă într-o luptă contracronometru. Atmosfera este sumbră, nu doar din cauza peisajului înghețat și a evenimentelor tragice ce se succed, ci și din cauza unor povești mai vechi care revin în atenția tuturor, mai ales că, în mare parte, zvonurile legate de acestea implică fenomene paranormale, stafii și suflete bântuite.
Povestea excursioniștilor este tragică. Patru adulți lipsiți de griji, în căutare de adrenalină, care se aventurează în nordul înghețat, fără a avea experiență, doar pentru a realiza că a fost cea mai proastă decizie pe care au putut să o ia vreodată. Haukur, ghidul lor turistic joacă un rol excepțional, iar schimbarea de plan de la finalul romanului este de-a dreptul diabolică. De asemenea, Tjörvi, colegul Johannei din echipa salvamont, are o poveste incredibilă care se dovedește a fi cu atât mai macabră decât mă așteptam inițial.
Totodată Hjörvar, paznicul stației militare, află că a avut o soră care a murit când era foarte mică, căzând prin hornul situat foarte aproape de locul său de muncă, iar casa în care locuia familia acestuia la vremea respectivă, este casa achiziționată recent de Johanna.
Ultimul cadavrul descoperit în zăpadă abate investigația spre o pistă care pare să nu aibă nicio legătură cu dispariția celor patru excursioniști, iar aparițiile fantomatice în creierul nopții, se arată mai multor personaje care ascund acest detaliu de teamă să nu fie considerate psihotice.
Povestea este delicioasă, toate pistele se clarifică spre final și ultimele detalii oferite scot la suprafață dezvăluiri delicios de șocante. Nu o ratați, la modul cel mai serios, pentru că e grozavă.