O carte pe care am parcurs-o sperând că voi depista un thriller inteligent cu răsturnări de situație interesante, cu personaje ale căror trăsături de personalitate să fie creionate cu o ușoară viclenie, dar am rămas profund dezamăgită de acest roman pe care, în secret, abia așteptam să o termin.
E posibil să fie cu spoilere această recenzie, așa că dacă nu ați apucat să o citiți, dar aveți în plan, nu sunt răspunzătoare de cele câteva detalii pe care urmează să le furnizez. 😊
Personajul principal, Anne Wiley, este un chirurg cardiolog extrem de bun. Provenită dintr-o familie de medici cu renume și stare bună materială, Anne a avut parte de toată susținerea pentru a-și urma visul și în prezent este medicul care nu are la activ niciun deces pe masa de operații. Un lucru fantastic și greu de realizat, ușor utopic, mai ales în decursul a mai multor ani de practică.
Cu toate acestea, norocul i se schimbă când descoperă că pacientul pe care operează este un individ cunoscut și detestat, fapt ce duce la scăderea implicării și la mușamalizarea eșecului de resuscitare.
Inițial nu ni se spune ce și cum, cine este acest individ deplorabil, dar ulterior, când este deschisă o anchetă care să investigheze corectitudinea procedurii chirurgicale efectuate de Anne Wiley, ies la iveală, treptat anumite detalii, precum faptul că aceasta a avut o soră mai mică, Melanie, adoptată, care la vârsta adolescenței s-a sinucis, fiindcă nu reușise niciodată să depășească traumele și abuzul sexual la care fusese supusă în familia de plasament a pacientului decedat.
Acest deces, aparent de rutină, devine subiect de anchetă din partea asistentei procurorului general, Paula, care are o relație cu soțul lui Anne și care ulterior, mai precis aproape de final, se demonstrează că avea și o legătură de sânge cu Melanie.
Povestea este atât de șleampătă, atât de stupid construită, cu multă melodramă și sentimente de vinovăție siropoasă, pasaje întregi de rememorări insipide, încât numai descrierea unor anumite proceduri medicale mai salvează situație.
Felul în care este investigat decesul fără o procedură legală, modul în care spitalul cu al lor consilier juridic nu realizează că nu există temei legal pentru așa ceva, obsesia penibilă a Paulei de a se răzbuna pe Anne pe motiv că viața a fost prea bună cu ea, în timp ce își riscă dramatic cariera pentru care luptase atât, finalul în care cele două rămân prietene și Anne se pregătește să scape de bărbatul care a înșelat-o și care o folosește pentru a urca pe scară ierarhică… mi s-a părut neverosimil și nesatisfăcător.
Sunt cărți bune și cărți de duzină. Această carte, din punctul meu de vedere, are puține șanse de a se încadra în prima categorie.