Cea de-a doua poveste pe care o citesc de la această autoare, după „Apă proaspătă pentru flori” și vă spun sincer că și aceasta are potențialul de a săpa adânc dincolo de senzații, sentimente și mentalități conformiste, dincolo de egosim, solitudine și nefericirea de a te ascunde într-un corp cu care nu rezonezi.
Adrien, Nina și Etienne se cunosc în copilărie, trei colegi de școală care la 10 ani găsesc înțelegere unul în celălalt pentru a putea răzbate prin viață. Elementul central este Nina. Ea este cea în jurul căreia gravitează cei doi băieți atât de diferiți, dar care își găsesc confortul doar în acest format.
Nina este o fetiță singuratică, introspectivă, foarte directă. E crescută de bunicul matern încă de la vârsta de trei luni, când mama sa a abandonat-o. Nu are pe nimeni și nimic în afară de prietenia care o leagă de cei doi băieți și de talentul său la desen.
Adrien provine dintr-o familie cu posibilități reduse, crescut de o mamă temătoare și înfrântă adesea de sistem. Firea lui visătoare și aparent fragilă rezonează greu cu duritatea și respingerea pe care o resimte adesea. Pasiunea sa pentru studiu și scriere creativă este cea care îl salvează, inclusiv la maturitate.
Etienne completeaz trio-ul cu carismă, frumusețe, posibilități financiare, dar și o mare superficialitate legată de tot ce îl înconjoară. Doar Nina este cea care după strălucirea căreia tânjește.
Mi-a fost ciudat și dificil totodată de a urmări pe parcursul poveștii modul în care prietenia dintre cei trei se adâncește și devine punctul central al oricărui gând sau acțiune. Cei trei împărtășesc dificultățile din familie și de la școală, curiozitățile adolescenței, descoperirea sexualității, durerea provocată de moartea bunicului Ninei, relațiile pasagere în care sunt implicați, plecarea la facultate al cărui plan de a fi împreună este deturnat de căsătoria abrubtă a Ninei cu Emanuel, o greșeală din cauza căreia Nina pierde ani mulți din viață.
Toate evenimentele îi mențin legați emoțional unul de celălalt, chiar și fără să se vadă ori să-și vorbească ani întregi, într-o formă de iubire pură, dar obsedantă. Un fel de suflete pereche fără a atinge vreodată nevoia de a consuma aceste trăiri într-o formă sexualizată, fapt ce mi-a creat anumite dificultăți în a asimila această dinamică.
Căsătoria abuzivă a Ninei pune distanță în relația cu Adrien și Etienne, care sunt nevoiți să își vadă de viață la Paris și respectiv Lyon, lăsând-o pe Nina în urmă, căci aceasta se încăpățânează să se autopedepsească pe sine. De asemenea, pe fundal rulează o descoperirea unui cadavru înecat cu mulți ani în urmă, despre care se presupune că ar fi fosta iubita însărcinată a lui Etienne.
Autoarea își creionează atât de bine personajele și acordă atât de mult timp clădirii unei povești plină de fațete și schimbări, încât multe detalii vă vor lua prin surprindere.
Cine este Virginie, care povestește ce s-a întâmplat? De ce se ascunde Nina într-un adăpost de animale? Al cui este cadavrul identificat pe fundul unui lac? Ce secrete ascund atât Etienne, cât și Adrien?
Un roman cu o intrigă stratificată, dulce-amăruie, vie și deopotrivă plină de umbre ale unui trecut încărcat de trăiri neprocesate și decizii nesigure. O poveste care e imposibil să vă lase indiferenți.