Să tot fie vreo 4-5 zile de când rulează frenetic știrea privind cuplul american surprins în fapt, în cadrul recentului concert Coldplay și internetul vuiește de glume, meme, postări cu cei doi protagoniști angrenați în relații extraconjugale.
Prima dată când am văzut știrea mi s-a părut ușor haioasă, lăsând la o parte drama din spatele unei astfel de apariții live neprogramante, dar următoarele mențiuni pe temă au început să îmi ridice anumite întrebări.
Cât de disperați suntem după știri senzaționale legate de oameni despre care foarte puțini dintre noi am auzit?
Cum reușim să ne bucurăm săptămâni întregi de ghinionul altora, pentru a compensa frustrările personale obținute fie din condiția mediocră în care ne aflăm, fie din satisfacția că s-a făcut dreptate, o dreptate care ne calmează ciuda generată de propria dorință de a înșela, la care ne-a lipsit curajul de a o pune în practică?
De ce ne dăm cu părerea despre un eveniment care nu ne afectează cu nimic din punct de vedere personal?
Indiferent care-s motivele pentru care o parte din populație alege să înșele (și nu, nu am de gând să dezbat pe tema asta, căci nu despre asta e vorba în acest articol), suntem incredibili de ipocriți când ne suprapoziționăm, considerându-ne etici și morali doar pentru că noi n-am înșelat (deși adesea ne-am creat scenarii mentale pline de pasiune și erotism cu diferite personaje care ne-au stârnit emoții), cel puțin. Nu aduc în discuție cazurile în care a fost vorba de mai mult decât imaginație.
De unde această nevoie de a ne introduce în peisajul unor relații complet necunoscute pentru a dezbate până în pânzele albe dacă e bine sau nu? Bine pentru cine?
Am senzația ca viața multor adulți este atât de goală si lipsită de perspective încât orice știre senzațională devine un punct de interes, mai ales dacă ne dă ocazia de a ne simți superiori. Posibil să vedem un eveniment de genul acesta și ca un act vindicativ în stilul: „Așa le trebuie că au de toate și nu știu să aprecieze”… de parcă atracția sexuală și înșelatul au vreo legătură cu condiția materială sau cu faptul că unii dintre noi n-au bani de pâine.
Informațiile din sfera politico-socială, legislativă, economică, culturală, cele care practic ne influențează nivelul de trai și ne afectează direct, nu ne interesează. Acolo îs prea mulți deștepți care, culmea, se mai și documentează și te pot combate, pe când la teme de genul „cine se tăvălește cu cine”, avem undă verde. Aici avem drept la opinie, libertate deplină de a blama și găsi explicații plauzibile.
Nu de alta, dar până la acest subiect, nici pe Google nu ne gândisem să căutam Astronomer sau Andy Byron. Acum știm cu ce se ocupă „exact” omu’ ăsta, ba chiar avem și poze cu familia extinsă. E un câștig și ăsta, ce pot să zic? :))