„Poate a fi curajos înseamnă pur și simplu a îndura. Poate curajul nu există. Tot ce există e să treci prin asta până la capăt. „
De mult nu mai citisem un thriller atât de alert și descriptiv și din acest punct de vedere, recunosc, mi-a fost destul de dificil să pun această carte deoparte. Ritmul accelerat în care se desfășoară întreaga nebunie te menține complice în povestea la finalul căreia vrei să ajungi pentru a-ți confirma teoriile care se conturează pe parcurs.
Despre ce e vorba?
Se dă una bucată mamă aparent lăsată singură acasă de către soțul său fotograf care călătorește mult și care, într-una din nopți, este trezită din somn de zgomotele ciudate care vin de la parterul casei vechi în care locuiește împreună cu soțul și cei doi copii ai săi – fetița în vârstă de 7 ani și fratele mai mic, de doar patru anișori.
Încă de la primele pagini suntem aruncați într-o vâltoare nebună determinată de panica mamei la gândul că un intrus le dă târcoale, dublată de faptul că îi este imposibil să cheme ajutoare sau să fugă împreună cu copiii adormiți, fără a fi prinsă. Singura soluție aparent viabilă este să se ascundă și pentru asta există în casa veche un spațiu îngust, rămas nealocat în momentul renovării, folosit în prezent ca spațiu tehnic.
Orele petrecute sub teroare, încercând să linișească doi copii mici și adormiți cărora le este sete, frig și frică, în timp ce se chinuie să găsească o soluție pentru a-i salva, sunt momente de maximă tensiune. Scenariile pe care și le construiește și pe care totodată le înlătură unul câte unul, nu fac altceva decât să crească anxietatea și frustrarea cititorului.
Senzația că intrusul îi este cunoscut, dar nu poate fi sigură de unde, o face să fie și mai vigilentă și să își desfășoare mental un calup de amintiri amestecate, care ne dezvăluie simultan dificultățile din căsnicia sa cu un bărbat carismatic și disperat după aprobarea unui tată abuzator, care nu este de acord cu modul în care sunt crescuți copiii și prezența nurorii sale îl scârbește. Ne sunt prezentate frânturi din temerile cu care își consumă energia personajul principal care se chinuie să se mențină pe linia de plutire în timp ce simte că se estompează tot mai mult pe fundal.
Când descoperim că de fapt soțul său este mort și nu plecat în deplasare și că moartea i-ar fi fost cauzată de un accident inexplicabil înregistrat ca o cădere liberă de pe scara interioară, este momentul în care începem să ne îndoim de realitatea pe care soția ne-o prezintă.
Să fie vorba de un intrus sau de un rod al imaginației unei femei care a suferit o pierdere imensă și care nu gestionează cum trebuie situația?
Când poliția intervine pentru a investiga ce s-a întâmplat în noaptea presupusei violări de domiciliu în care copiii terorizați rămân închiși, singuri, în camera tehnică și mama fuge desculță prin zăpadă să ceară ajutor, suferind degerături și traume fizice căpătate în bezna pădurii prin care este nevoită să treacă, lucrurile se complică.
Unde este limita dintre adevăr și plăsmuire și ce trebuie făcut ca totul să capete un sens?
O carte care mi-a plăcut în ciuda explicației finale care mi s-a părut forțată, dar care a fost atât de cursivă în trăiri și intensitate, încât pot trece cu vederea acest detaliu. De asemenea, aș fi preferat ca personajele principale, atât de bine schițate, să primească o identitate mai clară, mai puțin impersonală precum soțul, socrul, fiica, fiul, în ciuda intenției autoarei de a creiona povestea prin hățisul de gânduri și interpretări proprii ale soției.
„Câtiva reporteri au încălcat restricția impusă de limitele proprietății ei. -Doamnă, îl cunoșteaţi? De ce v-a ales ca țintă? Ce ați fi făcut altfel? Ştiți ceva despre familia lui, slujba lui, trecutul… În aceste întrebări, ea auzea: „Ce ai făcut gresit? Spune-mi, te rog, ca să-mi pot spune mie însumi că mie nu mi se va întâmpla niciodată nimic îngrozitor. Cum a devenit el așa? Spune-mi, te rog, pentru că el e mai important decât eşti tu. Am nevoie să-mi spun că voi fi în stare să-l identific, să-l preîntâmpin, să nu-mi încrucişez niciodată drumul cu el. Eu, eu, eu. El. El. El””