Dacă ați citit „Oameni normali” și v-a plăcut, ei bine, aici veți regăsi o poveste similară. Mai puțin sadică ca și încărcătură emoțională, dar cu momente bine închegate care reușesc să creeze frustrare cititorului și dorință de a scutura personajele principale pentru a le scuti de un calvar la care se supun benevol, dar inconștient.
Romanul are două personaje centrale – Dex și Em, iar povestea se desfășoară sub formă de capitole care ne mențin actualizați cu ceea ce se întâmplă legat de viața fiecăruia dintre ei, anual, cu accent pe ziua de 15 iulie, ziua în care s-au întâlnit prima dată.
Povestea capătă uneori note sfâșietoare căci atracția și compatibilitatea intelectuală și fizică dintre cele două personaje este atât de evidentă încât devine tangibilă, cu toate acestea contextul personal, mentalitatea și situația socială nu își găsesc puncte comune pentru a susține o relație amoroasă în mod practic.
15 iulie 1988, cei doi se întâlnesc și împart împreuna patul de cămin al Emmei. Deși actul sexual nu se consumă, evenimentele din noaptea respectivă trezesc interesul, atrași de modul în care reușesc să se completeze, fiind totodată la polul opus unul față de celălalt.
Em este o elevă eminentă, cu un cod moral foarte bine structurat, cu perspective și vise prin care își dorește să realizeze ceva semnificativ cu viața sa. Rigiditatea și sarcasmul de care dă dovadă în acțiunile sale este ceea ce o blochează de multe ori în prima parte a vieții sale, ajungând să ruleze astfel joburi fără sens și relații fără perspective. Deși are multiple atu-uri atât din punct de vedere fizic, cât și intelectual, nesiguranța de sine pe care o manifestă, o transformă treptat într-o persoană fadă, irelevantă, frustrată și incompletă.
Dex este opusul Emmei. Provine dintr-o familie cu o condiție materială bună, este frumos, carismatic și superficial. Istețimea și sarcasmul său îi conferă o notă aparte și succesul pare să îi fie garantat indiferent de ceea ce face.
Anii trec și prietenia dintre ei aduce cu sine o relație profundă, dar și o neîmplinire maximă. Em prețuiește și valorifică toate momentele cu Dex, nelăsând aventurile sale superficiale să afecteze comunicarea dintre ei. Dex prioritizează orice altă oportunitate de distracție și carieră în detrimentul timpului petrecut cu Em, obișnuit ca ea să aștepte cuminte pe fundal apariția sa victorioasă.
E deranjant să observi și să înțelegi motivațiile fiecăruia dintre ei, dialogul interior, lipsa de curaj care identificată în cazul ambilor, frica ascunsă de a nu eșua într-o relație atât de importantă executând o mișcare laterală greșită.
Timpul trece și Em reușește să se redescopere abia când impune distanță față cel care pare din ce în ce mai pierdut și urmărit de eșec în carieră și dragoste. Mult așteptata maturizare a lui Dexter vine la pachet cu decizia acestuia de a-și întemeia o familie cu o femeie mult mai ambițioasă și practică decât el, iar acest lucru nu poate accentua decât și mai mult decăderea.
Poate acum cei doi vor găsi o cale să se regăseasă sau este doar un tertip al autorului care ne dă idei înainte de a ne răpi ultimele speranțe?
Nu zic mai mult, zic doar că nu e o lectură prea siropoasă, altfel nu aș fi reușit să o parcurg până la final. M-a convins foarte mult și filmul cu același nume, pe care recunosc că l-am savurat mai mult decât lectura în sine, care are tendința pe alocuri de a detalia prea mult anumite aspecte care creionează doar secundar povestea. Vouă cum vi s-a părut? Ați recomanda-o?