Un autor israelian pe care nu avusesem plăcerea de a-l cunoaște până în prezent, dar cartea despre care vreau să vă povestesc astăzi a fost o experiență plăcută de care m-am bucurat.
Romanul este conceput pe trei părți distincte, trei povești de viață care ajung la un punct să se interesecteze datorită contextului creat de către autor și anume coabitarea personajelor în aceeași clădire dintr-un cartier elegant situat în Tel Aviv.
Poveștile sunt construite sub formă de scrisoare, epistolă adresată unui personaj distant, practic inexistent, căruia protagonistul simte nevoia să își depene ce are pe suflet.
La primul etaj locuiește o familie care se confruntă cu o mare îndoială care planează amenințător asupra bunăstării și liniștii generale – teama că fetița cea mare, în vârstă de 10 ani, Ofri, ar fi putut fi agresată sexual de către Hermann, un vecin în vârstă, bolnav de Alzheimer. Confesiunea făcută de Arnon, tatăl și modul în care alege să gestioneze situația în încercarea de a obține răspunsuri, degenerează, aducând cu sine frici ascunse, obsesii și intenții vindicative.
La cel de-al doilea etaj ne întâlnim cu Hani, mamă a doi copii pe care îi crește mai mult singură din cauza unui soț plecat adesea în deplasare, un soț cu care nu reușește să rezoneze nici în rarele momente când împart același spațiu. Gestul nebunesc pe care Hani îl face pentru a se simți din nou vie, o împinge către o tentativă de adulter cu propriul cumnat, căutat de poliție pentru delapidare de fonduri. Amintirea legată de ceea ce s-a întâmplat o fac să creadă că e posibil ca totul să fi fost aievea și că nebunia îi dă târcoale după atâția ani de nemulțumire.
Ultimul etaj al clădirii de blocuri o aduce în prim plan pe Devora, o fostă judecătoare pensionată, care își mărturisește teama resimțită trăind alături de un bărbat dominator și egoist, pe care l-a detestat în secret întreaga relație și de care încă nu se simte eliberată, în ciuda faptului că în prezent este văduvă.
Cele trei intrigi sunt foarte atent construite iar personajele au o doză mare de autenticitate și realism. E imposibil să nu rezonezi cel puțin cu una dintre povestiri și să nu își dorești să afli mai multe detalii, deși niciuna dintre cele trei epistole nu au un final clar, tranșant. Pot fi savurate și analizate individual, dar împreună au avantajul de a veni cu perspective de viață diferite, care se completează indirect, concludent, dezarmant.
O, ce recomandare interesanta! 🙂 Nu stiam nimic despre autor si nu am mai vazut niciunde altundeva cartea. 🙂
Da, a fost o surpriză plăcută. 😉