Vin către voi cu impresii despre un thriller parcurs recent, pe care l-am tot văzut recomandat pe bloguri și librării on-line și despre a cărei intrigă am considerat că merită să primească atenție.
Povestea stă cam așa – Sergentul Belinda „Billy” Kidd se întoarce de la aeroport într-o mașină închiriată după o absență de câteva luni din activitate, chinuită de gândul că în urma unei intervenții în teren, un adolescent pe trotinetă a suferit o moarte brutală. Belinda este plină de remușcări, nesigură pe ea și sătulă să desfășoare activitate de birou deoarece nu s-a mai simțit capabilă să își facă meseria. Așa că cochetează cu ideea de a se pensiona anticipat.
Pe drumul spre casă este prinsă într-un ambuteiaj ce pare a fi provocat de un atentat cu bombă la intrarea în pasajul care face legătura dintre autostradă și oraș. Captivă alături de celelalte mașini, în plină arșiță și fără prea multe resurse, Billy este nevoită să țină sub control grupul pestriț și ostentativ cu care se regăsește și care îi pune la încercare atât răbdarea, cât și autoritatea.
Ceea ce perturbă gramul de liniște rămas este constatatea faptului că unul dintre șoferii prinși în ambuteiaj, este în fapt mort. În urma unei scurte investigații moartea este provocată, nu accidentală și survine în urma înfigerii în ceafă a unei spițe de bicicletă.
Deoarece nimeni nu avea cum să părăsească locul faptei, singura deducție logică este aceea că ucigașul se află prezent, printre ei.
Stabilirea indentității mortului se dovedește a fi anevoioasă mai ales după deturnarea în oraș a încă două bombe și suprasolicitarea sistemelor de comunicații. Billy nu poate primi ajutor din partea colegilor săi și este nevoită să gestioneze singură situația care devine din ce în ce mai tensionată.
Fiecare pasager are ceva de ascuns iar o parte dintre ei se cunosc de dinainte de acest ambuteiaj, dar au motive întemeiate să ascundă acest lucru.
Ce mi-a plăcut? Modul în care sunt creionate personajele și poveștile din spatele deciziilor care i-a adus în acea situație. Mi-a plăcut ritmul alert, felul în care a decurs investigația, scenariile multiple cu care autoarea a jonglat, lăsând să se înțeleagă că sunt conectate cumva, deși multe sunt doar piste false.
Ce mi-a plăcut mai puțin? Maniera oarecum nerealistă prin care mai bine de zeci indivizi agresivi și frustrați de situație și care în mare parte nu au nimic de pierdut, se supun regulilor impuse de o femeie de cincizeci de ani, îmbrăcată civil, care pare să nu aibă niciun ajutor. Știu că e vorba de altă cultură și raportare la autoritate, dar tot mi-a fost imposibil să rezonez cu acest aspect. Alt detaliu care s-a dovedit a fi inutil a fost atenția pe care autoarea a îndreptat-o în spre zona atentatelor, lăsându-ne să credem că va exista o conexiune cu crima comisă pe autostradă, ceea ce nu a fost cazul.
În rest, a fost lectură chiar plăcută, antrenantă și cu o explicație plauzibilă până la final, deși oarecum nerealistă, dar asta e altă discuție.