Albania anilor ‘90 în plin regim comunist, văzut prin ochii unei fetițe care crește, studiază și se hrănește cu doctrina îmbâcsită a unui sistem pe care nu îl înțelege, dar despre care crede că întruchipează perfecțiunea, normalitatea, certitudinea.
Cartea e scrisă din perspectiva autoarei, reprezentând propria sa poveste de viață și incluzând detalii despre familia sa și evenimentele prin care au fost nevoiți să treacă de-a lungul unei perioade de 20-30 de ani, raportându-se la traiul într-un sistem închis, opresiv, plini de teama de a nu intra în atenția autorităților din cauza provenienței grecești a familiei pe linie maternă și a educației primite și ulterior fiind nevoiți să se adapteze schimbărilor aduse de căderea regimului, adaptare ce nu este asimilată pentru adulții trecuți de vârsta a doua, crescuți într-un anumit stil.
Lea întruchipează speranța, curiozitatea, nevoia de a înțelege și de a se dezvolta, un pionier al unei generații care scoate capul din găoace și testează limitele, încercând să se autodescopere.
Prima parte a cărții este dedicată acomodării cu stilul familial unde se conturează personalități puternice, de la bunica care vorbește adesea în franceză, pe ascuns, la mama rebelă care își dorește să se implice în grupări locale feministe care să încurajeze progresul și libertatea de exprimare. Apoi tatăl tradiționalist, funcționar destupat, dar cu un cod moral și etic împins la extremă, fapt ce îl determină să rateze oportunități de a evolua din punct de vedere financiar și al influenței. Crescut cu dogmele marxiste sub pernă, tatăl gândește în termeni de naționalism, colectivizare, bunuri comune, eforturi susținute și rezultate de care să se bucure toată lumea, toate acestea pe fundalul căderii unui sistem care aduce cu sine libertatea de exprimare, specula, promovarea pe criterii de performanță, imigrarea și dreptul de a-ți alege afinitatea politică.
Bunica este un personaj mult mai actualizat și modern în mentalitate în ciuda vârstei și reprezintă un reper ascuns pe fundal pentru copila aflată în creștere. Mama, de asemenea, este un personaj cu o tărie de caracter și o încăpățânare care, de multe ori, provoacă la nivel de familie, fisuri adânci, încercând să își impună viziunea și refuzând să renunțe la proiectele politice în care își găsește alinare.
Majoritatea întâmplărilor din această poveste au rezonat în interiorul meu, fiind de asemenea un copil rătăcit al anilor 90, ani în care trecerea de la un sistem la altul s-a făcut brusc și a cauzat sechele pentru mare parte dintre adulții de atunci. Cozile interminabile la care te așezai pentru orice sperând că prinzi ceva, lipsuri, frigul, îndoctrinarea politică la care erai supus ca fiind singura formă de informare, frica de a verbaliza nemulțumirile, toate fac parte dintr-un tablou la care am participat activ și de care nu îmi este dor.
Modul inițial naiv prin care este prezentată povestea, capătă ulterior forme mature, chinuite de ideea de a-și găsi scopul și calea, chiar dacă asta înseamnă să lase în urmă tot ceea ce o lega de trecutul comun cu familia și prietenii săi.
O carte care mi-a plăcut mult, o altă opțiune pe lista Best Books citite în 2025, în care veți găsi mai mult decât o poveste interesantă de viață, veți descoperi elementele comune care au pus baza maturizării noastre, copiii anilor 80-90.
Albania anilor ‘90 în plin regim comunist, văzut prin ochii unei fetițe care crește, studiază și se hrănește cu doctrina îmbâcsită a unui sistem pe care nu îl înțelege, dar despre care crede că întruchipează perfecțiunea, normalitatea, certitudinea.
Cartea e scrisă din perspectiva autoarei, reprezentând propria sa poveste de viață și incluzând detalii despre familia sa și evenimentele prin care au fost nevoiți să treacă de-a lungul unei perioade de 20-30 de ani, raportându-se la traiul într-un sistem închis, opresiv, plini de teama de a nu intra în atenția autorităților din cauza provenienței grecești a familiei pe linie maternă și a educației primite și ulterior fiind nevoiți să se adapteze schimbărilor aduse de căderea regimului, adaptare ce nu este asimilată pentru adulții trecuți de vârsta a doua, crescuți într-un anumit stil.
Lea întruchipează speranța, curiozitatea, nevoia de a înțelege și de a se dezvolta, un pionier al unei generații care scoate capul din găoace și testează limitele, încercând să se autodescopere.
Prima parte a cărții este dedicată acomodării cu stilul familial unde se conturează personalități puternice, de la bunica care vorbește adesea în franceză, pe ascuns, la mama rebelă care își dorește să se implice în grupări locale feministe care să încurajeze progresul și libertatea de exprimare. Apoi tatăl tradiționalist, funcționar destupat, dar cu un cod moral și etic împins la extremă, fapt ce îl determină să rateze oportunități de a evolua din punct de vedere financiar și al influenței. Crescut cu dogmele marxiste sub pernă, tatăl gândește în termeni de naționalism, colectivizare, bunuri comune, eforturi susținute și rezultate de care să se bucure toată lumea, toate acestea pe fundalul căderii unui sistem care aduce cu sine libertatea de exprimare, specula, promovarea pe criterii de performanță, imigrarea și dreptul de a-ți alege afinitatea politică.
Bunica este un personaj mult mai actualizat și modern în mentalitate în ciuda vârstei și reprezintă un reper ascuns pe fundal pentru copila aflată în creștere. Mama, de asemenea, este un personaj cu o tărie de caracter și o încăpățânare care, de multe ori, provoacă la nivel de familie, fisuri adânci, încercând să își impună viziunea și refuzând să renunțe la proiectele politice în care își găsește alinare.
Majoritatea întâmplărilor din această poveste au rezonat în interiorul meu, fiind de asemenea un copil rătăcit al anilor 90, ani în care trecerea de la un sistem la altul s-a făcut brusc și a cauzat sechele pentru mare parte dintre adulții de atunci. Cozile interminabile la care te așezai pentru orice sperând că prinzi ceva, lipsuri, frigul, îndoctrinarea politică la care erai supus ca fiind singura formă de informare, frica de a verbaliza nemulțumirile, toate fac parte dintr-un tablou la care am participat activ și de care nu îmi este dor.
Modul inițial naiv prin care este prezentată povestea, capătă ulterior forme mature, chinuite de ideea de a-și găsi scopul și calea, chiar dacă asta înseamnă să lase în urmă tot ceea ce o lega de trecutul comun cu familia și prietenii săi.
O carte care mi-a plăcut mult, o altă opțiune pe lista Best Books citite în 2025, în care veți găsi mai mult decât o poveste interesantă de viață, veți descoperi elementele comune care au pus baza maturizării noastre, copiii anilor 80-90.