Istoric, cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, Cosmin Popa a urmat studii universitare la București și la Moscova și e doctor al Universității București. Alte lucrări: Nașterea Imperiului (2002), Între tentația imperiului și alianța strategică, URSS și Europa Centrală și de Est (2012), Intelectualii lui Ceaușescu, Academia de Științe Sociale și Politice (2018) și peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice.
Cartea pe care am parcurs-o recent în format audio mi-a readus în atenție detalii ascunse din perioada comunistă pe care am experimentat-o prea puțin timp înainte de căderea lui Ceaușescu. Mereu m-a fascinat istoria din spatele istoriei și ar fi păcat ca înainte de a aprofunda probleme socio-politice internaționale, să nu aruncăm un ochi în propria grădină, în ceea ce privește politica restrictivă comunistă, cenzura extremă la care s-a ajuns cu fiecare an care trecea, falsele impresii create vizavi de economia înfloritoare a Romaniei, jocurile manipulatoare din spatele politicii de emigrare, schimbările de tactică în funcție de interesele conducătorilor, nevoia de a demonstra constant că poporul e slab, prost și dornic de a fi salvat.
Subiectul care vizează propulsarea Elenei Ceaușescu în vârful partidului, este relatat în paralel cu tratarea subiectelor de interes ale unei politici totalitariste absurde. Exemplele alese nu fac altceva decât să sublinieze și mai mult prostia, egoismul, răutatea unei femei mediocre, semi-analfabete și extrem de frustrată care, văzând de câtă putere poate dispune prin intermediul rolurilor noi pe care soțul său i le atribuie pentru a se asigura că puterea rămâne în familie, mai presus de acest lucru, că este în mâna unei persoane care nu avea niciun interes să îl trădeze, permite escaladarea până la paroxism a unor situații ilare.
M-am amuzat teribil de notițele analfabete ale Elenei, atunci când, confruntată cu probleme politice și sociale despre care insista în mod abuziv să își dea cu părerea fără a avea nici măcar informația de bază și fără a putea înțelege mai mult decât un copil cu retard, repetent de trei ori în clasa a doua, notițe care nu fac altceva decât să sublinieze și mai mult modul în care țara se afunda în sărăcie, foamete și cenzură sun îndrumarea unor retardați care reușeau să se mențină la putere cu suportul unor lingăi care profitau la rândul lor de anumite avantaje.
Este de-a dreptul debusolant să conștientizezi sau să îți reamintești perioadele acelea sumbre în care oamenii simpli ajungeau să își denunțe vecinii, prietenii, rudele, pentru avantaje irelevante, într-o politică care de fapt îi condamna pe toți la același trai limitat.
Diversiunea folosită de Ceaușescu prin prezența Elenei la vârful țării, sub auspiciu ideii de emancipare a femeii în România, nu a avut alt efect decât acela de a crește și mai mult atitudinea represivă față de natalitate și maternitate, femeia forțată să muncească și să devină mamă eroină, fiind obligată să se descurce cu fonduri insuficiente, servicii medicale precare sau inexistente, timp limitat, rețea de suport îngustă, protecție împotriva abuzurilor și violenței conjugale – zero.
Contrar mantrelor propagandei oficiale, Elena Ceaușescu a fost o inamică cruntă a femeilor, trăind constant cu teama că altcineva ar fi putut fi mai interesant, adorat și să inspire mai multă teamă decât ea.
Este suprinzător modul în care această imbecilă a reușit să obțină atât de mult visatele titulaturi și premii acordate pentru implicarea și îmbunătățirea proceselor tehnice și chimice, furând idei și lucrari de la oameni de știință români și fentând discursurile sau demonstrațiile practice ale așa ziselor sale descoperiri, pentru a menține aparențele.
Părțile în care, plecați fiind în delegații oficiale în străinătate, dau ordine și bat din piciorușele lor comuniste pentru a li se face mofturile, confundând rolul lor politic din țărișoara pe care o conduc cu aere princiare intergalactice, universal valabile, sunt de-a dreptul savuroase.
O carte interesantă, care poate fi uneori mai dificil de urmărit, mai ales în capitolele unde sunt detaliate și relatate anumite mișculații politice ale unor personaje cunoscute și mai puțin cunoscute dacă nu ai avut contact cu subiectul, dar pot fi urmărite cu ușurință dacă este investită un pic de atenție.
Un subiect care ar trebui să fie de interes, mai ales în prag de alegeri politice cu tendințe extremiste, dar cei care ar trebui să aprofundeze astfel de subiecte, cel mai probabil, nu au capacitatea și determinarea de a face acest lucru.