Aceasta este a doua carte pe care o parcurg de la acest autor. Despre prima am scris aici:
https://dananichitelea.ro/2022/01/10/tahar-ben-jelloun-fericirea-conjugala/
..și pentru că am rămas cu o părere relativ bună despre ceea ce lecturasem anterior, revin cu impresii și despre povestea proaspăt citită.
Povestea e simplă ca intrigă, dar complexă în ceea ce privește implicațiile tragice ce decurg atunci când se ciocnesc două lumi diferite prin cultura, religia și culoarea pielii pe care reprezentanții săi le poartă.
Pe de-o parte îl avem pe Amir, căsătorit și cu trei copii, pe de cealaltă parte o avem pe Nabu, africana cu douăzeci de ani mai tânără de care Amir se îndrăgostește în călătoriile sale de negustorie.
Pentru a-și respecta tradiția și a nu greși în fața lui Allah, Amir optează pentru o căsătorie de plăcere cu Nabu, relație ce ar trebui să se desfășoare strict pe perioada șederii lui în Africa, mascând astfel sub o formă acceptabilă social ideea de adulter și prostituție în ceea ce o privește pe micuța negresă.
Toate bune și frumoase până se apropie momentul plecării și submisivul Amir se trezește pe cap cu o mare dilemă – cum să o ia cu sine pe Nabu, de care s-a îndrăgostit până peste urechi și care nu va fi niciodată acceptată de familia sa, deși conform tradiției, bărbatul are dreptul să aibă mai multe soții, cu condiția să și le permită din punct de vedere financiar, fără să le favorizeze fățiș pe una în detrimentul celeilalte.
Drumul e lung și anevoios și autorul ne prezintă schimbările de mentalitate care iau amploare simultan cu schimbarea decorului.
La destinație, Lalla Fatma, prima soție a lui Amir o întâmpină cu răutate și răceală pe Nabu, făcând tot posibilul să o trateze ca pe o slugă, mai ales că bărbatul casei nu este capabil să se împotrivească.
Lucrurile se complică când Nabu rămâne însărcinată și naște doi gemeni – unul alb și celălalt negru, aparent semn al vrăjitoriei pe care o practică și care i-ar fi adus avantaje, singurul lucru care ar justifica norocul său până în prezent.
Povestea se întinde pe încă trei generații, până la moartea lui Amir și maturizarea celor doi gemeni, care ghidați de culoarea pielii pe care o poartă, își modelează un destin diferit.
O carte care este interesantă prin prisma relatărilor care vizează detalii despre cultura musulmană, mentalitatea locuitorilor și superstițiile după care se ghidează, dar totodată povestea întărește ideea de predestinare, divinitate, imposibilitatea de a evita ceea ce soarta a pregătit pentru tine.
Amăruie, melancolică, puțin romanțoasă, uneori cu tendințe subtile de erotism, romanul poate fi o lectură plăcută pentru o zi liberă, mai ales că nu este mare ca întindere și fără schimbări de situație care să agite cititorul.