Cum ar fi să știi dinainte că familia și pământul pentru care înfrunți războiul, sărăcia, foametea, nu îți vor bucura sufletul prea mult timp, căci un dușman mai crâncen decât celui căreia i-ai supraviețuit, își cere drepturile – progresul?
Imaginați-vă un sat de munte aflat la granița dintre Austria și Elveția. Un teritoriu plin de pășuni verzi, animale grase și ferme mici, dar îngrijite. Trina visează să ajungă institutoare și familia sa cu iz intelectual o susține în demersurile sale. Totul pare planificat, cumva. Asta până când amprenta autorității fasciste începe să își aducă influențele în micuțul sat.
Primăvara lui 1923 o fac pe Trina să realizeze că nu va putea profesa decât clandestin, în hambaruri abandonate și subsoluri mucegăite unde încă mai poate preda în limba germană deși fascismul forțează limba italiana în comunitățile peste care își întinde tentaculele. De asemenea, iubirea față de Erich, un fermier semi-analfabet cu care alege să se căsătorească, o limitează și mai mult din punct de vedere posibilități.
Povestea se conturează accelerat, își construiește intriga într-o manieră intimă și dramatică, fără a fi în nici măcar unul din momente jenantă sau obositoare. Naratorul este chiar Trina, cea care își deapănă povestea dinainte de război, în timpul acestuia și ulterior, în perioada postbelică, poveste pe care simte nevoia să o smulgă din sufletul său sub forma unor scrisori trimise adresate fiicei sale mai mari care a ales să fugă împreună cu unchiul și mătușa sa, în Germania, atunci când războiul dintre naziști și fascișci amenința să izbucnească.
Fuga fiicei sale lasă un gol imens în imina Trinei și deși Michael, băiatul mai mic, rămâne acasă, nu va putea nicicând înlocui imaginea fetiței cu părul bălai care a ales să își croiască o viață mai bună fără a mai da vreodată un semn familiei sale.
Durerea pierderii fetei este diferit înmagazinată de către Erich, om al câmpului, al acțiunii și al devotamentului crâncen față de pământ. Nici măcar înrolarea forțață nu îl determină după ce este lăsat la vatră, să înțeleagă cu ferma nu îl poate adăposti de răul, foametea și moartea care dau târcoale.
Prieteniile se destramă, familiile se despart și cei doi se regăsesc sfâșiați în urma deciziei fiului lor de a se alătura naziștilor pe front. Erich și Trina fug de la fermă și reușesc să supraviețuiască în sălbăticie alături de câțiva alți fugari care devin ca o a doua familie.
Modul în care este este redată această bătălie, atât exterioară cât și interioară, trăirile celor doi, atât de diferite deși ambele au la bază nevoia de a supraviețui, foametea, frigul, moartea, teama, dorința de a reveni acasă unde pământul, cu toate lipsurile și greutățile la care îi supune, rămâne singurul care le dă o fărâmă de apartenență, revenirea cu greu în sat, sărăcia, recladirea unei vieți noi care părea că și-a schimbat structura, traiul scurt liniștit și apoi lupta lungă și anevoioasă cu sistemul determinat să forțeze progresul într-un spațiu blocat în timp.
Nici măcar războiul nu a reușit să distrugă comunitatea din Curon, deși mulți localnici au fugit din calea regimului fascist sau au murit împotrivindu-se naziștilor, așa cum a reușit construcția unui baraj care a forțat mutarea oamenilor din zonele inundate. Proteste, rugăminți, alianțe, scrisori către politicieni, toate au rămas fără răspuns, căci niciodată istoria unei mici comunități nu va putea stopa progresul impus de un stat industrializat.
Bătrânețea îi regăsește privind pe geamul bucătărioarei înguste apartamentului mic primit ca despăgubire pentru pierderea terenului către locația unde povestea lor pare că a rămas incompletă. O poveste plină de emoție și transformare atât din punct de vedere intelectual, cât și emoțional, social, politic, al unor oameni care, în esență, nu și-au dorit altceva decât să se bucure de cei dragi în liniștea unui cămin susținut prin sudoarea frunții, nevoia de apartenență într-o lume în care nici proprii copii nu îți mai aparțin.
O carte sensibilă și dureroasă, ușor de parcurs, dar provocator de asimilat, cu atât mai mult cu cât pornește de la povestea reală a comunității descrise în roman, atent documentată și reprodusă.