216 pagini alerte care ne poartă pașii prin frigul și întunericul glacial al celui mai nordic punct al Islandiei, localitatea Siglufjörður, unde, cu câteva zile înainte de Paști, moartea violentă a unei fete de nouăsprezece ani, care pare să fi căzut de la balconul unei clădiri de apartamente, agită spiritele în mica comunitate unde secretele sunt adânc îngropate.

Inspectorul de poliție care preia cazul tinerei Unnur, este Ari Thór Arason, un bărbat abia trecut de 30 de ani, recent separat de prietena sa care locuiește în prezent în Suedia cu fiul lor în vârstă de trei ani.

Tot ce își dorește Ari Thór este să finalizeze cercetările care par să se concluzioneze cu un act de sinucidere, pentru a se pregăti de reîntâlnirea cu familia sa ce urmează să își petreacă sărbătorile pascale acasă, în Siglufjörður, devenită recent stațiune turistică, dar indiciile pe care le găsește la fața locului și discuțiile purtate cu cei care ar trebui să îl îndrume către soluționarea cazului, atrag după sine mai multe nelămuriri.

Mama fetei afirmă că Unnur era retrasă și devotată studiului, o fiică lipsită de secrete care își dorea să își urmeze studiile în Suedia. Prieteni nu are iar colegele de clasă par să ascundă ceva. Vecinii de la parterul blocului unde s-a produs tragedia, afirmă că nu au văzut-o intrând în clădire și nu își explică ce ar fi căutat acolo în toiul nopții. Tânărul istoric care locuia la etaj, profesor la unitatea școlară locală pare să fi fost plecat în Reykjavik la o conferință, în noaptea în care s-a întâmplat incidentul. Artistul insomniac care i-a descoperit cadavrul se pierde în explicații irelevante legate de motivul pentru care se plimba prin gerul nopții la momentul morții lui Unnur. Bătrânul dement de la azilul privat din comunitate, în mijlocul unei crize de ancorare în realitate, scrijelește cu vopsea roșie pe perete, un mesaj dubios – A fost ucisă, care poate avea sau nu legătură cu acest caz.

Împărțit între dorința de a-și petrece timpul cu familia și vinovăția de a trata cu superficialitate un caz care îi trezește sentimente contradictorii, Ari Thór este prins între traume personale nedepășite și speranțe distruse legate de un viitor incert, toate pe fundalul unei furtuni de zăpadă ce amenință să blocheze întregul oraș în timp ce bezna se întinde ca o pâclă groasă.

Un roman islandez pe care l-am terminat în aceeași zi, căruia nu aș avea să îi reproșez decât faptul că intriga antrenantă construită până la final, a lăsat puțin garda jos în ultima parte și a oferit o încheiere comodă, favorabilă. În rest, satisfăcător ca stil și poveste, iar personajul principal este chiar interesant construit. Știu că acest roman face parte din seria Dark Iceland și cu siguranță o sa parcurg și restul cărților incluse.

Lasă un răspuns