Primul roman pe care l-am citit de acest autor, „Paradis”, m-a convins să îmi fac timp pentru o poveste nouă din același registru. Și bine am făcut, căci astfel am ajuns să parcurg și să trăiesc alături de personajele creionate de autor, o poveste tristă, înduioșătoare și plină de regrete, care au reușit să mă împingă subtil la introspecție și analiză.
Avem de-a face cu două personaje al căror destine sunt puternic influențate unul de celălalt, deși niciunul dintre ele nu este conștient de acest lucru, sau mai precis spus, privește această îngemănare ca una perfidă, răzbunătoare, nedreaptă.
Saleh Omar are 60 de azi și fuge din Zanzibar cerând azil politic în Marea Britanie sub un alt nume. Plecat de acasă cu un bagaj minimalist, singura lui avere de preț este o cutie de mahon plină de tămâie, cutie care îi este reținută la aeroport. Sfătuit să nu recunoască că vorbește engleza, Saleh este repartizat lui Latif Mahmud, un profesor stabilit în Londra, care adesea dă o mână de ajutor refugiaților din ipostaza de translator.
Când cei doi se intersectează, realizează că niciunul dintre ei nu este ceea ce pare și că, în trecut, s-au aflat în taberele diferite ale unui război meschin și egoist declanșat între familiile lor.
Saleh este cel care a preluat casa în care Latif locuia împreună cu familia sa dezorganizată, când tatăl lui Latif a acumulat datorii în urma viciilor și a afacerilor neinspirate.
Lăcomia, răzbunarea, egoismul marchează destinul celor doi și puse față în față, poveștile capătă alt sens, altă culoare. Pierderile suferite, distanțarea familială, întrebările fără răspuns, boala, moartea, sărăcia, îi aduc pe cei doi în zona în care pare că nu mai au nimic de pierdut.
Vor putea cei doi să depășească barierele create în timp și să înțeleagă motivația acțiunilor fiecăruia sau ura înmagazinată în timp nu mai poate fi îmblânzită?
O poveste despre iertare și puterea de a te redescoperi dincolo de nevoia de supraviețuire. O lecție despre urcușurile și coborâșurile vieții atunci când tot ce credeai că și se cuvine îți este smuls fără tăgadă.
Scrierile Danei